Căpriorul, în comparație cu celelalte specii de vânat din Europa, are o constituție corporală destul de fragilă. Lipsește atât osatura tare cât și musculatura puternică. Nici pielea nu opune o rezistență mare proiectilului. Inafară de cartușele proiectate pentru alte specii, mai mari, cu câtva timp în urmă s-au proiectat și cartușe speciale pentru căprior, de ex. 5,6×50 R Magnum sau 6×70 R.

Căpriorul oferă numai o suprafață mică de tragere, de aceea muniția utilizată trebuie să fie precisă. Ideal ar fi un proiectil precis, cu razanță mare, care la impact să se deformeze controlat, să oprească vânatul instantaneu dar fără să producă daune mari.

Raportul următor analizează datele culese în Germania, pe câteva sute (~800) de căpriori vânați și cuprinde calibre tipice pentru căprior – 5,6; 6; 6,5 mm și se axează pe daunele produse vânatului de diverse proiectile.

Formarea de hematoame nu poate fi evitată în totalitate, existând exemple de căpriori loviți la câteva sute de metri distanță, la câteva zeci de minute interval, cu aceeași armă și același tip de proiectil, aproximativ în aceeași regiune corporală și la care daunele produse au fost foarte diferite.

Cartușele mai “tari”, așa numitele calibre universale, ca și calibrele pentru vânat mai mare – 8×57, 9,3×62, sau 9,3x74R, produc daune mari, de cele mai multe ori și nu fac obiectul acestui studiu.

Distanța medie de tragere la căprior, în Germania, este de 90 m, cu maxima de ~ 200 m. Un trăgător bun cu o armă la fel și un suport pe măsură poate împinge această distanță până la 250 maxim 300 m, dincolo de care, indiferent de combinația armă-cartuș nu este recomandabil să se tragă. Pentru aceste distanțe sunt necesare proiectile de viteză și razanță mari pentru a evita corecțiile de ochire cu distanța ce trebuie făcute la proiectilele “lente”.

Legislația impune limite în toată Europa la cartușele folosite (ca și la noi în țară), diferind doar măsura acestor limite. De ex.: în Germania limita vizează energia proiectilului la 100 m, care trebuie să fie >1000J, în consecință, calibrul minim este 222 Rem.; în Italia este limitată dimensiunea minimă a cartușului – 5,6 calibrul și > 39 mm tubul; în România limita este 5,6 calibrul xxx masa proiectilului și 43 mm lungimea tubului; etc.

Calibrele .222 Rem, .223 Rem, .22 PPC, .22-250 Rem, 5,6×50 R Mag. au dat rezulatate bune la acest vânat. Chiar și cartușul foarte razant .22-250 Rem a dat rezultate bune, hematoamele nefiind mari. Deseori, nici nu au apărut hematoame. La cartușele .222 – .223 Rem rezultatele au fost bune până la 200 m: urmele de împușcare lipseau deseori ca și orificiul de ieșire. Distrugerile carcasei au fost minime chiar în cazul în care proiectilul a întâlnit oase mari. La fel de bun s-a dovedit 5,6×50 R Mag. Cel mai mult au dezamăgit 5,6×57 și 5,6×52 R care au lăsat urme considerabile.

Aceste calibre au, însă, dezavantajul că pot fi foarte ușor deviate de vânt sau obstacole întâlnite în cale (frunze, crenguțe). Deasemenea, proiectilele cu masa mică își pierd viteza mai repede, ca urmare și energia la distanțe mari.

Trecând la calibrul mai mare – 6 mm – acestea au avut ca rezultat, de cele mai multe ori, o urmă de ieșire, mai bine evidențiată decât cea de intrare. Producând doar hematoame minime, cartușul 6 mm PPC s-a dovedit un cartuș de primă clasă. Ca și .243 Win ce a creat o bună impresie. Cartușul 6 mm Rem a produs, chiar și la distanțe mari, cele mai evidente hematoame. La fel și 6 mm Freres. Cartușul 6×70 R este cu siguranță modern însă este departe de a fi “minune” pentru că și în acest caz hematoamele sunt mari.

Calibrul 6 mm are avantajele că lasă urme de împușcare, suficient de “discrete” și că este mult mai puțin sensibil la vânt. Cu acest calibru se poate trage și la distanțe mari.

Trecând la calibrul următor – 6,5 mm – cele mai bune rezultate au fost date de .250 Savage, calibru pentru care, de altfel, Mauser a proiectat modelul 98 pentru vânătoarea la căprioare. Un cartuș la fel de bun a fost .257 Roberts, deși un pic prea puternic. Cartușele .25-06 Rem, . 264 Win Mag., ca și variantele europene în calibrul 6,5 mm (6,5×55 Swedish, 6,5×57, 6,5×65, 6,5×68) au avut efect bun, urma de împușcare este clară însă, deseori, au ca rezultat hematoame mari și degradarea carcasei vânatului. Toate aceste 6,5 sunt mai potrivite la distanțe mari. Un compromis reușit a fost .260 Rem acesta nefiind exagerat de puternic. Aceste calibre au avantajul că pot fi folosite și la specii mai mari de vânat. (Interzis, deocamdată în România sub 7 mm la mistreț, cerb, etc.)

In ceea ce privește proiectilele folosite, cel mai bine se comportă proiectilele conice cu vârf ascuțit, cu deformare controlată, minimă. Rezultate foarte bune s-au obținut cu proiectilele omogene, fără plumb – Barnes X, Naturalis, Reichenberger – foarte precise și eficiente la căprior. Proiectilele cu manta de cupru subțire, miez de plumb omogen și vârf rotund sau aplatizat au dat rezultatele cele mai proaste – deformare mare cu distrugeri mari în țintă.

Traducere după Roland Zeitler, DWJ

Câteva considerații personale.

Autorul nu analizează calibrele moderne “short action magnum” și “super short magnum” care au o, deocamdată, o slabă difuziune în Europa și în particular Germania (nemții fiind foarte tradiționaliști la vânătoare) ca și în țara noastră, de altfel.

Deși, după cum spune și autorul mai sus citat, proiectilul/cartușul (ca și arma) ideale nu există, câteva considerații tot se pot face în ceea ce privește situația particulară de la noi din țară. După părerea mea, problema se pune în două moduri: unul – aspectul financiar; al doilea – considerațiile balistice.

In cazul în care suportul financiar permite achiziționarea unei arme dedicate pentru căprior (capră neagră) atunci recomandarea este pentru o carabină “bolt-action”, cu țeavă lungă (60-66 cm), într-un calibru 6 mm, eventual magnum, dotată cu o lunetă de calitate cu factor de mărire mare (cel puțin 6x) sau variabilă și luminozitate cât mai bună (minim 40, recomandabil 50). Ca proiectil se va alege unul “ascuțit”, din gama medie-ușoară de greutăți a calibrului, recomandat un proiectil omogen modern. La alegerea calibrului este bine să se țină seama și de posibilitatea de achiziționare a cartușelor, de difuziunea și accesibilitatea lor pe piață. Odată investiția în armă depășită este recomandată achiziționarea cartușelor din gama superioară de preț (de cele mai multe ori acesta este justificat prin performanțele muniției – precizie și mai ales constanță). Această combinație armă/proiectil va satisface cele mai multe din cerințele întâlnite în teren: precizie, energie, distanță de tragere, precizia ochirii în condiții de luminozitate mai proastă, efect asupra vânatului etc.

In cazul în care, pentru una, două ieșiri pe an (căprior și/sau capră neagră), investiția într-o armă dedicată este “exagerată” și intenționăm să vânam și specii mai mari (mistreț, cel mai frecvent) atunci “ideal” este un calibru așa zis universal – 30-06, 7×64 – eventual un magnum într-un calibru de peste 7 mm (să fie permis de lege!!!) cu proiectil din gama inferioară de greutăți, cu caracteristicile menționate mai sus. Ca lunetă, ori o variabilă cu minimul pe la 2,5-3 (și pentru goană), ori o lunetă dedicată pentru distanță mare. Din punct de vedere al tipului de armă, tot un “bolt action” ar fi de preferat deși, nici o semiautomată nu ar fi departe ca performanțe la distanță (avem în vedere că în această situație distanța de tragere va fi limitată la <200m) și s-ar potrivi mai bine la mistreț, unde ieșirile sunt mai dese. Cu rezultate nu departe de “ideal” se poate alege și o basculantă ghintuită, fie ea cu una sau două țevi, alăturate sau juxtapuse, o mixtă (disponibile și într-o fascie de prețuri mai accesibile) sau un drilling (cu banii pentru un drilling cumperi două carabine!).

In fine, în cazul în care nu dispunem de suportul material pentru a achiziționa o armă cu glonț, un proiectil subcalibrat modern, tras dintr-o țeavă lisă, la distanță sub 100 m este cel mai potrivit pentru căprior. Costă ceva cartușul dar rezultatele pot fi pe măsură. Oricum, pentru cinci cartușe pe an (3 de reglaj, max. 2 în țintă) investiția merită.

Cu speranța că am deschis măcar o bază pentru discuții, al dumneavoastră

Autor, violiv (dr. Viorel Pop)