brac-german-cu-par-scurt

Clasificare F.C.I.: Grupa 7, câini pontatori, secţiunea 1.1. pontatori,    continentali, câini de tip brac, cu proba de lucru.

Este un caine originar din Germania, standardul de rasa fiind publicat sub nr. 119, la data de  25.04.2001.

Fiind un caine de vanatoare, bracul german cu păr scurt este un câine puternic, rezistent şi rapid, cu proporţii armonioase, ţinuta mândră, liniile ferme, capul uscăţiv, coada bine purtată, blana scurta, deasă şi lucioasă, precum şi mişcare degajată şi amplă, ce îi subliniază nobleţea.

Este un caine cu un caracter hotărât, echilibrat, demn de încredere, niciodată nervos, timid sau agresiv.

Capul bracului german cu par scurt este uscăţiv, bine cizelat, nu este prea uşor, dar nici prea greoi. Stopul este moderat. Nările, suficient de deschise, sunt mari şi mobile, în general de culoare maro. Trufa este neagră la câinii cu blana neagră sau care prezintă un amestec de păr negru cu alb. Trufa pătată sau de culoarea pielii nu este admisă decât la exemplarele cu o robă de culoare albă. Botul este lung, larg, gros şi puternic, pentru a permite câinelui să poarte cu uşurinţă vânatul. Privită din profil, linia superioară a botului este uşor convexă, această caracteristică a profilului fiind mai des întâlnită la masculi. Linia superioară a botului perfect dreaptă, este de asemenea admisă, dar mai puţin apreciată. Botul concave insa constituie un defect grav. Buzele  sunt bine pigmentate, nu prea mari.

Maxilarele sunt puternice, iar dantura (42 de dinţi sănătoşi reprezintă formula ideală) se închide în foarfece.

Ochii sunt de dimensiuni medii, nici proeminenţi, nici înfundaţi în orbite, avand culoarea ideală maro închis.

Urechile sunt prinse sus şi depărtate, sunt de lungime mijlocie, atârnânde, fără a se răsuci; rotunjite la vârf, nu sunt nici prea cărnoase, nici prea fine. Trase spre faţă, urechile ajung aproape de comisura buzelor.

Corpul are linia superioară dreaptă, uşor descendentă. Spatele este solid şi musculos. Zona renală este scurtă, largă, musculoasă, uşor descendentă. Crupa este largă, musculoasă şi suficient de lungă, coboarând lin către baza cozii. Pieptul trebuie să dea mai degrabă impresia de adânc decât de lat. Sternul trebuie să fie la acelaşi nivel cu cotul. Coastele sunt bine arcuite, nici plate şi nici în formă de butoi. Linia inferioară urmează o curbă uşor ascendentă în zona posterioară.

Coada este prinsă sus, puternică la bază, se subţiază progresiv, cupându-se la jumătate. In repaus coada atârnă iar în mişcare este purtată orizontal, nu prea sus faţă de linia spatelui.

Membrele anterioare sunt drepte şi paralele, iar din profil apar bine plasate sub corp. Omoplaţii sunt oblici şi înclinaţi spre spate iar braţul, cât mai lung posibil, este musculos şi uscăţiv. Coatele nu sunt întoarse nici înăuntru, nici în afară; antebraţul este puternic, musculos, cu osatură puternică. Carpul este puternic, iar metacarpul are o înclinaţie minimă, în raport cu antebraţul, nefiind niciodată vertical.

Văzute din spate, membrele posterioare sunt drepte şi paralele, cu angulaţii bune şi osatură puternică. Coapsele şi gambele sunt lungi şi musculoase, iar jareţii puternici.

În mişcare, câinele acoperă bine terenul; membrele anterioare şi cele posterioare sunt drepte şi paralele, linia superioară a corpului rămânând paralelă cu solul; mersul în buiestru nu este de dorit.

La masculi, înălţimea la greabăn atinge 62-66 de cm, iar la femele, 58-63 de cm.

Părul este scurt şi des, aspru la atingere, pe cap şi pe urechi acesta fiind mai fin şi mai scurt.

Defecte grave:

– construcţie greoaie, limfatică, osatură grosolană;

– stop marcat;

– trufă de culoarea pielii sau cu semne depigmentate (excepţie fac câinii cu roba de culoare albă);

– bot ascuţit, linia nasului concavă;

– muşcătură în cleşte sau parţial în cleşte (la câinii de peste 4 ani, muşcătura în cleşte dezvoltată odată cu înaintarea în vârstă nu este penalizată de către juriu, condiţia fiind ca, măcar la o expoziţie anterioară, un club de Brac german să confirme că exemplarul canin respectiv avea muşcătură corectă);

– spinare de «crap» pronunţată;

– spate uşor înşeuat;

– adâncimea toracică evident insuficientă, piept slab marcat; cutie toracică prea plată sau «în butoi»;

– coate puternic răsucite spre interior sau spre exterior;

– metacarp drept;

– defecte grave ale aplomburilor posterioare, atât în staţionare cât şi în mişcare;

– tren posterior supradezvoltat;

– degete răsfirate;

– posterior supradezvoltat;

– labe plate;

– mişcări greoaie;

– abatere mai mare de 2 cm de la talia impusă de standard.

Defecte eliminatorii:

– agresivitate ori timiditate exagerata;

– abatere gravă de la caracterele sexuale;

– prognatism superior sau inferior;

– arcade incisive deviate, precum şi orice alt defect de muşcătură similar; dinţi suplimentari, în afara aliniamentului dentar normal;

– bot de iepure, cerul gurii despicat;

– pleoape foarte relaxate, ectropie, entropie, distichiasis;

– spate puternic înşeuat, coloană vertebrală deformată;

– cutie toracică deformată;

– existenţa pintenilor, cu sau fără suport osos;

– orice defect de temperament.

Masculii trebuie să aibă două testicule evidente, normal dezvoltate şi complet coborâte în scrot.

Preluare si adaptare dupa Standardul de rasa publicat de FCI.