Vanatoare in Romania

vanatoare pentru vanatori, vinatori pentru vinatoare
Articolul precedent:   Articolul urmator:

LIMIER HANOVERAN

hanoveran2

Clasificarea F.C.I.: Grupa 6 : câini de urmărire şi rase înrudite, secţiunea 2: câini de urmărire/de lesă, cu proba de lucru.

Este un caine originar din Germania, avand publicat standardul de rasa la 09.06.1999.

Limierul hanoveran este un caine cu un nas foarte bun, fiind folosit la vanatoare pentru urmarirea vanatului pe urma de singe.

Scurt istoric: Hanoveranul s-a dezvoltat aproape neschimbat din aşa – numitul câine liam din Evul Mediu. Câinele liam, din sectiunea rasei Bracke, a jucat un rol important pe vremea stabilirii drepturilor clanurilor germanice (500 i.e.n).

Cu inventarea armelor de foc, vânarea animalelor mari s-a schimbat. Era nevoie de câini pentru căutarea vânatului rănit. Aceasta rasă de câini a oferit cele mai bune condiţii. În mod special teritoriul de vânătoare hanoveran, în cadrul regatului de Hanovra, a dezvoltat această specie mai departe şi a păstrat metodele consacrate de mânuire a acestei specii.

Din 1894 « Verein Hirschmann e.V. » a fost înregistrat şi a avut grijă de această specie şi tot în acest club s-a stabilit şi numele speciei.

De atunci creşterea acestor câini a continuat strict pentru abilitatea lor de muncă şi câinii sunt folosiţi exclusiv la vânătoare de vânat mare, în mod special celor copitate.

Descriere generală: În general hanoveranul este de dimensiuni medii, bine proporţionat şi puternic. Picioarele cu muşchi puternici îl califică pentru muncă neîncetată. Picioarele prea lungi ar afecta eficacitatea sa când trebuie să lucreze cu botul la pământ şi nici nu sunt caracteristice acestei specii. Pieptul larg şi adânc lasă destul loc plămânilor, astfel permiţând urmăriri lungi şi grele. Fruntea puţin ridată şi ochii închişi la culoare produc efectul de seriozitate specific acestei specii. De asemenea, culoarea blănii, care variază de la roşcat la cafeniu şi până la negru.

Proporţii importante:

  • A. Lungimea corpului la înălţime la partea cea mai înaltă a corpului: 1.4 la 1
  • B. Adâncimea  pieptului la înălţime la partea cea mai înaltă a corpului: 0.5 la 1
  • C. Lungimea botului la lungimea capului: 0.5 la 1

Comportament/ temperament:

Calm şi sigur de sine. Sensibil cu îngrijitorul său, pretenţios cu străinii. Capacitate ridicată de concentrare în orice fel de muncă de urmărire, şi loialitate faţă de vânătorul responsabil.

Capul: fruntea puţin ridată

Regiunea craniană:

Craniul: larg, se lărgeşte spre partea posterioară, rotunjit. Partea occipitală abia se schiţează. Văzut din profil, arcadele sunt clar definite.

Partea dintre bot şi frunte este pronunţată, mai ales la masculi.

Regiunea facială:

Nasul: lat, de cele mai multe ori negru, rar cafeniu  închis, cu nările deschise. Nasul este puţin arcuit sau aproape drept, mai arcuit la masculi. Se îngustează către frunte.

Botul: puternic, adânc şi larg, bine – dezvoltat (aproximativ 50% din lungimea capului), mandibula este puternică.

Buze: largi şi atârnă, bine rotunjite.

Fălci/ dinţi: fălci dezvoltate normal, foarte puternici, lăsând loc destul dinţilor, 42 la număr, muşcătură tip foarfece.

Obraji: cu musculatura puternică.

Ochii: nici foarte proeminenţi, nici adînciţi în orbite, pleoape potrivite, iris cafeniu închis. Fără ectropion sau entropion.

Urechi: de lungime medie, plasaţi spre partea superioară a capului, atârnă lipiţi de cap, fără întorsături, rotunjite la capete.

Gâtul: lung şi puternic, se lăţeşte treptat spre crupă; piele puţin mai largă cu părţi ce atârnă.

Corpul:

Partea superioară: lungă, puţin prea musculoasă.

Partea cea mai înaltă a coprului: normală, baza gâtului este puternică.

Spatele: puternic.

Regiunea lombară: lată, puţin arcuită.

Crupa: lată şi lungă, înclinată puţin spre coadă.

Pieptul: adâncă şi spaţioasă, mai degrabă adâncă decât lată.

Burta: ridicată treptat.

Coada: plasată la înălţime, lungă şi foarte puţin curbată. Puternică la bază, puţin ascuţită la vârf.

Membre:

Membrele anterioare:

În general: văzut din profil sunt plasate vertical sub corp şi sunt drepte, văzute din faţă sunt drepte, adesea aproape unul de celălalt, bine proporţionaţi cu corpul.

Umerii: omoplaţii sunt drepţi şi apropiaţi de corp, cu musculatură puternică.

Partea superioară a piciorului: lungă

Încheietura: plasaţi spre parte posterioară, aproape de corp.

Partea anterioară a piciorului: dreaptă, cu musculatură puternică.

Articulaţia carpiană: lată, aproape dreaptă

Osul tarsian: niciodată nu e perfect vertical.

Laba piciorului: puternic, rotund, degetele bine arcuite, unghii puternice.

Membrele posterioare:

În general: văzute din profil sunt dedesubtul corpului sau puţin spre spate, văzut din spate drept, în cazul unui câine de dimensiuni medii, care e mai lung, decăt înalt, sunt normale în proporţie cu corpul.

Pelvisul: lat şi încăpător.

Coapsa: cu musculatura puternică

Partea corespunzătoare genunchiului: cu un unghi de mai bine de 120 grade.

Partea inferioară: drept

Partea corespunzătoare articulaţiei gleznei: lată şi puternică.

Partea corespunzătoare gleznei: aproape vertical pe sol.

Laba piciorului din spate: rotunjit, degete bine închegate.

Mişcarea:

Flexibilă, mişcarea preferată la lucru este galopul sau plimbarea.

Pielea: groasă, destul de largă, ridată pe frunte şi pe gât, fruntea ridată este tipică.

Blana:

Părul: scurt, gros, aspru. Ceva mai lung, şi mai aspru spre partea posterioară a coapselor, părul pe coadă este des şi aspru, puţin mai lung şi mai aspru în partea inferioară.

Culoarea: roşcat deschis până la închis, mai mult sau mai puţin dungată, cu sau fără mască, pot apărea pete mici, albe pe piept.

Dimensiuni şi greutate:

Înălţimea maximă: câini: 50 – 55 cm

Căţele: 48 – 53 cm

Greutatea: câini: 30 – 40 kg

Căţele: 25- 35 kg.

Defecte: orice îndepărtare de la sus- menţionatele aspecte se consideră un defect, iar seriozitatea cu care defectul este judecat depinde de gradul şi de efectul pe care-l are asupra sănătăţii şi bunăstării câinelui.

  • Statură pătrăţoasă
  • Oase fine
  • Gură cu defect: lipsa primului premolar sau a altui dinte, muşcătură defectuosă.
  • Ectropion, entropion.
  • Urechi întoarse sau mici
  • Membrele din spate sunt prea dezvoltate
  • Spate defectuos (coloană vertebrală curbată defectuos)
  • Coaste în formă de butoi
  • Coadă puternic arcuită sau subţire
  • Umeri căzuţi
  • Picioare crăcănate
  • Picior de iepure

Defecte eliminatorii:

  • Agresiv sau foarte timid
  • Sus- menţionatele defecte dacă apar des sau în grad ridicat sunt eliminatorii

Orice câine cu defecte fizice sau de comportament va fi descalificat.

N.B. Masculii trebuie să aibă două testicule dezvoltate normal, perfect lăsate din scrot.

Traducere si adaptare dupa standardul publicat de FCI.

Tags:

Comentariile sunt suspendate.