Vanatoare in Romania

vanatoare pentru vanatori, vinatori pentru vinatoare
Articolul precedent:   Articolul urmator:

VIZSLA MAGHIARA

Standardul vizslei maghiare cu păr scurt

FCI 57

Origine:

Ungaria

Data publicării standardului  în vigoare:

1936.

Folosinţă:

Vizsla este un câine de vânătoare cu multiple utilităţi, putând fi folosit în câmp, pădure, apă. Prezintă următoarele caracteristici: miros excelent, aret ferm, excepţionale aptitudini de aport, luarea urmei vânatului pe suprafaţa apei cu o deosebită dragoste faţă de apă şi înot. Se pretează la vânătoarea în teren dificil şi nu este sensibil la temperaturi extreme. Fiind un câine activ de vânătoare nu sunt de dorit frica de focul de armă sau vânat, lipsa aptitudinilor de aret sau aport, sau frica de apă. Din cauza caracterului echilibrat şi al adaptabilităţii rasei, poate fi ţinut cu uşurinţă şi în apartament.

Clasificare FCI:

Gr.VII. – pontatori

Secţiunea 1. – pontatori continentali

Cu examen de lucru (examen câmp-baltă)

Scurt istoric:

Strămoşii vizslei maghiare au ajuns în Ungaria împreună cu sosirea triburilor ungureşti. Dovezi scrise şi pictate despre existenţa acestor câini se găsesc în documentele din sec XIV. Importanţa vânătorească a rasei a luat amploare din sec. XVIII. La sfărşitul secolului XIX. În Ungaria se organizau deja concursuri pentru câini pontatori, unde participau cu succes şi vizsle maghiare. În această perioadă, cu mare probabilitate, în evoluţia rasei au jucat un rol important şi alte rase de pontatori. Creşterea ştiinţifică datează din anul 1920. În anul 1936 rasa a fost recunoscută de către F.C.I.

Aspect general:

Câine de vânătoare cu un aspect general nobil, elegant, având o talie medieşi  păr scurt, de culoarea franzelei. Constituţie şi osatură este mai degrabă uşoară, cu musculatură bine dezvoltată, forţa şi frumuseţea fiind într-o perfectă armonie.

Proporţii importante:

- Lungimea trunchiului depăşeşte cu puţin înălţimea la greabăn.

- Adâncimea toracelui e mai puţin decât jumătatea înălţimii la greabăn.

- Botul e mai scurt decât jumătatea lungimii capului.

Comportament / caracter:

Vioi, prietenos, echilibrat, uşor de dresat. Una dintre principalele caracteristici ale rasei este capacitatea de menţinere a contactului cu stăpânul. Nu suportă comportamentul dur. Nu poate fi agresiv sau fricos.

Cap:

Uscăţiv, nobil, bine proporţionat.

Neurocraniu:

De lăţime medie, uşor boltit. Craniul este despărţit de un lin silon median dinspre creasta occipitală mediu dezvoltată către stop. Arcade mediu dezvoltate.

Stop: moderat

Splahnocraniu:

Trufă: Lată şi bine dezvoltată cu narine cât mai largi. Culoarea ei este cu o nuanţă mai închisă decât culoarea robei.

Bot: Este musculos cu maxilare puternice, fără a se subţia. Linie nazală dreaptă.

Maxilare/dinţi: Maxilare puternice cu muşcătură perfectă în cleşte. Cei 42 de dinţi sănătoşi sunt implantaţi drept în maxilar.

Pomeţi: Puternici, bine muscularizaţi.

Ochi: Uşor ovali, de mărime medie. Pleopele acoperă bine globul ocular. Expresie vioaie, inteligentă. Culoarea ochilor este în armonie cu culoarea robei, dar sunt de preferat ochii de culoare maro închis.

Urechi: Prinse la o înălţime medie, uşor în spate. Textura lor este fină, este ataşat la obraji şi rotunjit sub forma literei V. Lungimea ei este de 1/3 din lungimea capului.

Gât:

De lungime medie, în armonie cu aspectul general. Ceafă extrem de musculoasă şi uşor arcuită. Pielea gâtului este bine întinsă, gâtul este uscăţiv.

Trunchi:

Greabăn: Bine marcat şi musculos.

Spate: Ferm, bine muscularizat  şi drept. Musculatura trebuie să acopere apofizele spinoase ale vertebrelor.

Şale: Scurt, lat, ferm, drept. Zona de tranziţie între spate şi şale este ferm şi solid.

Crupă: De lungime şi lăţime corespunzătoare, nu poate fi scurt sau teşit. Este bine muscularizată şi uşor ascendentă spre coadă.

Torace: De adâncime şi lăţime medie, prostern bine marcat, musculos şi plin. Sternul trebuie să fie cât mai lung şi trebuie să se situeze la acelaşi înălţime cu coatele. Coste mediu arcuite. Ultimele coaste nu pot fi scurte.

Linia inferioară: Este fermă, mediu arcuită spre abdomen, uşor ridicată.

Coadă:

De inserţie uşor joasă, la bază de grosime medie, îngustându-se spre vârf. În ţările în care legea permite cuparea cozii, în vederea folosinţei la vânătoare se poate îndepărta ¼ din acesta. Dacă coada nu e cupată, ajunge până la jaret. Este purtată în formă de sabie. În timpul mişcării coada este purtată aproape de orizontal. Este bine acoperită de păr.

Membre:

Pertea anterioară:

Privit din faţă membrele anterioare sunt paralele, din lateral ele sunt verticale şi aşezate sub corp. Prezintă o osatură bună şi o musculatură puternică.

Omoplaţi, umeri: Omoplat lung, oblic, aderent la cutia toracică. În mişcare este foarte mobil. Prezintă o musculatură puternică. Angulaţie bună între omoplat şi braţ.

Braţ: Lung şi bine muscularizat.

Cot: Bine lipit de corp, dar nu excesiv. Nu deviează nici spre exterior, nici spre interior. Angulaţie bună între braţ şi antebraţ.

Antebraţ: Lung, drept, bine muscularizat cu osatură puternică.

Carp: Uscăţiv, ferm.

Metacarp: Scurt, de o oblicitate moderată.

Labe anterioare: Uşor ovali, cu degete strânse, arcuite şi puternice. Unghii solide de culoare maro. Cuzinete plantare puternice de culoare gri ardeziu. Static şi dinamic labele sunt paralele.

Partea posterioară:

Privit din spate, membrele posterioare sunt drepte şi paralele. Angulaţii bune, osatură puternică.

Coapsă: Lungă şi musculoasă. Angulaţie coxo-femurală bună.

Genunchi: Între coapsă şi tibie angulaţie bună.

Tibie: Lung, musculos şi cu tendoane puternice. Lungimea ei e aproximativ egală cu cea a coapsei. Angulaţie bună între tibie şi metatars.

Tars: Puternic, uscăţiv şi cu tendoane puternice, situat relativ jos.

Metatars: Verical, scurt şi uscăţiv.

Labe posterioare: Ca şi cele anterioare.

Mişcare:

Mişcarea caracteristică rasei este trapul uşor, elegant, cu avânt, propulsie şi pas bun, acoperind mult teren. În timpul chetei mişcarea caracteristică este galopul perseverent. În timpul trapului, linia superioară este fermă şi orizontală. Postură dreaptă. Buiestrul nu este de dorit.

Piele:

Bine întinsă pe corp, nu formează cute, bine pigmentat.

Robă:

Păr: Scurt şi dens, aspru la atingere. Pe cap şi urechi părul este mai scurt, subţire şi mătăsos, pe partea inferioară a cozii păr uşor mai lung. Ea trebuie să acopere corpul în întregime, partea inferioară a burţii prezintă un păr mai puţin abundent. Subpărul lipseşte.

Culoare: Diferite nuanţe ale culorii franzelei. Urechile pot fi cu o nuanţă mai închisă, dar trebuie să fie omogene. Nuanţe roşcate, maronii sau deschise nu sunt de dorit. Nu se consideră defect o pată albă pe piept, de dimensiuni mici, sub 5 cm. diametru, sau înspicături albe pe piept, gât sau degete. Culoarea buzelor şi pleoapelor este identică cu cea a trufei.

Mărime:

Înălţimea la greabăn este de 58 – 64 cm la masculi, 54 – 60 cm la femele.

Creşterea înălţimii la greabăn nu este de dorit, câinii de înălţime medie sunt preferaţi. Echilibrul static şi dinamic este mult mai important decât mărimile exprimate în centimetri.

Defecte:

Orice abatere de la cele de mai sus se consideră defecte şi trebuie penalizate direct proporţional cu gravitatea lor.

Defecte grave:

Constituţie greoaie, limfatică.

Stop marcat.

Bot ascuţit, linie nazală concavă.

Muşcătură în cleşte sau parţial în cleşte.

Urechi prinse prea sus şi în faţă, deviate de lângă cap.

Spinare vizibilă de crap sau uşor înşeuată.

Piept total lipsit de adâncime, prea plat sau sub formă de butoi.

Coate puternic deviate spre exterior sau interior.

Carp moale .

Metacarp total vertical.

Labe plate, moi, degete răsfirate.

Crupă înaltă.

Aplomburi puternic de vacă sau în butoi atât static cât şi în mişcare.

Mers greoi.

Defecte eliminatorii:

Abateri grave de la caracterele sexuale.

Cap atipic.

Trufă pătată.

Buze atârnânde sau salivânde.

Toate formele de prognatism sau brevignatism superior sau inferior.

Lipsa unuia sau a mai multor dinţi (exceptând 2 PM1; dinţii M3 nu se iau în considerare). Dinţii care nu se văd se consideră inexistenţi.

Dinţi în plus.

Gură de lup, buză de iepure.

Ochi de culoare galben deschis, pleoape foarte atârnânde, ectropion, entropion, distichiasis (două rânduri de gene).

Prezenţa salbei.

Pinteni.

Mişcare grav defectuoasă.

Păr atipic.

Robă de culoare maro închis sau galben deschis, tărcat sau neuniform.

Pată albă mai mare de 5 cm pe piept.

Labe albe.

Lipsa pigmentaţiei.

Sistem nervos slab.

Abatere cu mai mult de 2 cm de la înălţimea prescrisă.

Notă:

Masculii trebuie să aibă două testicule complet coborâte în scrot şi normal dezvoltate.

Tags:

Comentariile sunt suspendate.