soim

Vintul suiera aspru peste cimpul salbatic , trezind in iarba manoasa valuri fosnitoare ce alearga unduios in sus si se pierd doar undeva departe inspre liziera intunecata a padurii ce acopera semetul versant din fata mea ,care domina imprejurimile cu impunatoarea-i prezenta.
Pe pumnul inmanusat ,tinara pasare de prada a simtit si ea forta lui Eol si isi desface larg aripile pestrite ca sa primeasca in ele puternicul curent de aer spre a-l inalta imediat si a-l purta apoi indelung in plutire lina pe nesfirsitul azur .E un magnific reprezentant al “aripilor largi”, si zborul planat reprezinta pentru el deopotriva pasiune nestapinita , trebuinta , si placere. De inteles deci prin urmare e si nerabdarea ce o arata prin tipatu-i patrunzator ce se impleteste salbatic in suier de vint si se rostogoleste peste paduri, de inteles si zbaterea viguroasa in curele ,a carei neasteptata putere face sa mi se intinda bratul cu totul.
“Rabdare puiule, inca putina rabdare” -ii vorbesc in timp ce urc fara graba prin pasune-“Ajungem imediat”! Se opreste din agitatie si ma priveste tinta cu ochi-i patrunzatori, apoi isi suceste comic capul a curiozitate. Ii zimbesc si grabesc putin pasul, nazuind spre o larga terasa cu teren plat -tinta calatoriei noastre si obisnuitul loc al sesiunilor zilnice de zbor.
Curind ajungem si numaidecit slobozesc pasarea pe vinturi din inaltimea pumnului inmanusat ridicat inalt deasupra capului. Se desprinde indata cu citeva batai viguroase si sonore de aripi , avintul dintii coborandu-l initial la firul ierbii unde lupta din greu in curent sa-i invinga puterea , apoi se inalta usor , si alternind vislitul cu plutirea se face tot mai mic in imensitatea cimpului . Il las o vreme sa se bucure in voie de zbor , apoi trag un suierat ascutit a carui unde sonore penetreaza cu greu spatiul larg si ajung vag la urechea fina a prietenului inaripat .
Suficient insa – il vad deodata cotind aspru spre mine, si impins acum cu putere din spate de curent , se apropie vertiginos. Iar odata ajuns deasupra-mi, se intoarce din nou printr-un viraj care il incremeneste in bolta albastra complet nemiscat asemeni unui zmeu de hirtie .Doar ca zmeul meu e viu, iar firul ce ne leaga e unul invizibil si a fost urzit doar din reciproca incredere.
Cum sta acum la vreo 7-8 m inaltime deasupra-mi, ii pot vedea perfect fiecare pana vibrind si jucind in curent… miscarile cozii care acum se rasfira ca un evantai pestrit ,acum se pliaza, echilibrind mereu trupul aerodinamic ,rasfiratele remije taind aerul asemeni unor lame de cutit , asemeni degetelor unei miini puternice care prind sub ele vintul si se reazama in el…puterea unor miini de halterofil si deopotriva finetea sensibila a unora de pianist as spune fara a gresi in aceasta comparatie a mea… spectacol de maiestrie etalata de Stapinul Vinturilor dintr-o distanta si o perspectiva doar soimarilor revelata !
Zbor , chemare la momeala de piele , picaj abrupt finalizat cu prinderea ei din aer , recompensa carnii , alt avint pe vint , alta chemare si alta incintare…, prietenie si infratire in spirit a doua fiinte aparent atit de diferite ,… nerutinanta rutina a soimaritului…

Sa fi trecut o ora buna pina cind raspunsul pasarii hotaraste momentul plecarii- ultimele rotiri ale momelei in cercuri, ultimele suieraturi scurte si aspre asteapta ultimul atac al pasarii de prada din inalt…dar Eol are alte planuri. O pala de vint intetit brusc la nivel de furtuna matura deodata peisajul apasind greu pe tufele de macies si mur care s-au inchinat supuse pina la pamint, apoi vazind ca nu le poate smulge , imi ia cu el pasarea a carei impotrivire e acum inutila, si o indeamna a se sui in spirale catre virful versantului, trasa parca in invizibila pilnie a unei tornade.Vazduhul il absoarbe si iata-l acum plutind sus tocmai deasupra virfului –mica linioara neagra pierduta intr-o mare de albastru. Privirea-mi incordata la maxim il urmareste cu greu, apoi mi-l ascunde deodata culmea semeata cind pasarea trece dupa virf. A disparut!
Incertitudine, agitatie, ingrijorare…cum as putea descrie cavalcada de emotii ce iata ma copleseste deodata cum stau singur acum in cimpul pustiu. In soimarit , fie ca e vorba de vinatoare sau doar sesiunile de antrenament din cimp-neprevazutul imbraca uneori neasteptate forme-
tractor aparind brusc in moment neprielnic, animal domestic , pasare salbatica de prada care iti ataca rapitoarea din inalt , vint puternic, furtuna, inserare, prada doborita in loc inaccesibil- reclamind grabnice si bune solutii din partea soimarului.
Neincetata atentie si nesfirsita adaptare, prevedere si multa –ndeminare,pasiune, experienta si multe cunostinte despre biologia si psihologia rapitoarelor, teren si prazi , iata cu ce intimpina soimarul neprevazutul, in constanta-i grija de a pastra fragila legatura cu mindra pasare de prada. La multe din aceste cunostinte sunt pregatit sa apelez si eu acum cind urc grabit panta aspra, nazuind spre culmea care mi-a furat pasarea draga.
Padurea in care intru curind mi se opune si arunca in cale-mi parca voit felurite si neasteptate obstacole: ba labirint de spini printre care uneori ma strecor tiris, intretesut cu retele ghimpate de ruguri de mur care incearca sa agate si sa puna piedica fiecarui pas, ba colti de stincarie abrupta pe care ma catar anevoios si cu grija fiecarei noi prize a miinii, stiind ca insoritul versant e domeniul viperei cu corn , frumoasa reptila pe care o indragesc si o admir de cite ori imi iasa in cale , dar pe care n-as dori sa –mi sprijin mina din greseala acum ca urc grabit cu ochii si mintea mai mult prin vazduh decit pe jos.

Lasind in urma spinaraiul incilcit si zona stincoasa, strabat grabit o postata de stejaris pipernicit si ajung tocmai spre virful versantului, cind in fata calea imi e barata de un pinten de stinca ce sparge cu fruntea-i colturoasa tavanul verde si se profileaza semet deasupra coronamentului .Il ocolesc anevoie si ma catar in spinarea-i cenusie.
Si ma gasesc deodata in fata unei privelisti incredibile, pe care nu ma mai satur privind-o : deasupra, intr-o palma de loc stinca e plata si eu stau acum ca intr-un balcon suspendat la mare inaltime- sub picioarele mele padurea freamata maret in puterea vintului, iar in departare, cimpul prin care am urcat se deschide complet vederii ca o harta in culori. Privirea cuprinde apoi pina departe dealuri impestritate de abudenta si felurita vegetatie, intretaiata din loc in loc de zone cultivate trasate in forme patratoase, colo jos undeva pe vale se vad gospodariile unui mic satuc,alaturind verdelui peisajului pete caramizii si albe , iar spre linia orizontului in care soarele tocmai se cufunda lin, multele siruri de dealuri se pierd in diafane tonuri care au luat toata gama de albastriuri din infinita paleta de culoare a Pictorului , amestecind-o intr-o minunata armonie de forma si nuanta.Perfectiunea simpla a naturii , cu nici un punct de adaugat, cu nici o virgula lipsa…

Pierdut in contemplare pentru o clipa , nu uit insa scopul anevoiosului urcus-nelinistea soimarului ce si-a pierdut pasarea draga sta vie in inima si gind , si indeamna la actiune!
Imi rotesc ochii in jur scanind virful versantului , imi atintesc privirea si in adincul cerului cautind neagra silueta plutind deasupra verdelui padurii , imi ascut si auzul incercind sa disting tipatul aprig de chemare al prietenului inaripat…dar nimic! Ingrijorarea creste ca o umbra peste suflet –daca a trecut purtat de vint virful versantului si a ajuns in larga caldare de dincolo survolind adinca prapastie si periculoasele prabusiri de teren de acolo cu junglele-i imposibile de padure si incilciturile nesfirsite de spini ce-mi sunt atit de bine cunoscute, daca a fost cumva atacat si alungat departe de catre perechea salbatica de sorecari ce cuibareste in zona si a carei revier de vinatoare tocmai l-a incalcat?
Din geanta de la sold trag grabit momeala de piele, leg pe ea o bucata de carne si incep sa o vintur in cerc larg deasupra-mi, suierind chemarea .O data, de doua ori…
“Hieee!” …”Hieee”-de undeva de deasupra razbate deodata raspunsul venind parca dintr-un alt tarim si pasarea de prada aparuta ca din neant aluneca acum spre mine cu aripi de jumatate inchise ,desenind in azur o spirala tot mai strinsa in timp ce soarele rosit al asfintitului reflecta in penele-i intunecate sclipiri aramii.
“Hieeeeeeee” si e deja in verticala mea, deasupra pintenului stincos.
Bate de citeva ori viguros aripile-i mari pozitionindu-se pe vint, apoi se rasuceste brusc pe o aripa si cade vijelios in picaj perfect vertical asupra-mi. In plina cadere isi proiecteaza puternicele si incovoiatele-i gheare inainte si agata agresiv momeala din aer ca pe o prada ,cazind apoi cu ea la picioarele mele.
“Hieeeeeeeeeeeeeeee” tipa triumfator apoi dupa tipicul obicei al imprintilor se intoarce cu spatele la mine ,si facind scut din aripile-i largi acopera momeala apoi isi smulge victorios recompensa frumosului zbor. Il las sa isi termine in voie generoasa bucata de carne, apoi cu el pe pumn din nou imi permit un lung si-de acum relaxat-moment de contemplare ,asezat comod in virful clantului .Rapitorul s-a linistit , si protapit pe manusa cu penele infoiate isi petrece timpul ba scrutind cu luare aminte genunea de sub noi, ba purecind prin penele ruginii ale burtii si aranjind solzii aramii ai spatelui.
Iar lungul moment de reverie se incheie doar odata cu ultima ingusta si magica raza pe care soarele o arunca dindaratul celui mai departat pisc parca spre a se convinge ca pacea ce a lasat-o in urma pe seama noptii, o va regasi miine in aburii diminetii .
Si in timp ce cobor agale panta impadurita prin albastriul tot mai dens al inserarii care deja s-a instalat deplin in desis, duc cu mine imaginea inca uneia din privelistile cu care spiritul soimaritului il invredniceste pe cel care ii aduce suficienta ofranda de timp, simtire ,rabdare si pasiune
-acea clipa in care pasarea de prada s-a rasturnat pe o aripa intrind in acel incredibil si perfect picaj vertical deasupra clantului stincos biciuit de vinturi suieratoare ce alergau vijiind salbatic deasupra maretei panorame aeriene scaldata in razele celui mai superb asfintit de soare pe care il poti vedea.Un magic moment in care toate se alatura si se impletesc revelindu-ti pentru o clipa PERFECTIUNEA…
O imagine care imi va ramine in suflet pentru toata viata pe linga alte si alte incintatoare peripetii alaturi de aceste perfecte si nobile creaturi ale vinturilor care iata uneori te introduc atit de subtil in solitara si misterioasa lor lume , invitindu-te uneori sa vezi viata de undeva de sus din ametitoarea si exclusivista perspectiva a PISCULUI ULIULUI.

Autor, Corui