Vanatoare in Romania

vanatoare pentru vanatori, vinatori pentru vinatoare
Articolul precedent:   Articolul urmator:

MREANA (Barbus barbus)

mreana

Alaturi de denumirea stiintifica – Barbus barbus- mreana poarta denumiri populare precum mereana, breana, brenuta, merna, umreana.

Este o adevarata „personalitate” intre pestii de apa curgatoare de la noi din tara. Fata de dimensiunile corpului, odata in carlig – este pestele care va lupta cel mai puternic. O mreana considerabila prinsa cu fir subtire, va starni intodeauna apreciere in randul pescarilor.

Descriere. Are corpul lunguiet, usor fusiform si turtit in portea inferioara. Este un peste numai muschi, adaptat perfect curentilor rapizi ale apelor, fata de marimea corpului are inotatoarele deosebit de mari. Gura puternica, are o deschidere inferioara si este impodobita cu 4 mustati. Solzii sunt marunti si putenic prinsi pe piele. Desolzirea capturii este o munca dificila.

Habitat. Din punct de vedere a habitatului, mreana imparte albia raului cu scobarul. O gasim in zonele de deal si ses cu curenti rapizi, cu fund al apei denivelat pietros sau nisipos, se ascunde (chiar mai multe exemplare) deseori dupa o piatra mai mare in curent. Lucru de retinut caci de acolo vom avea sansa sa recoltam mai multe bucati daca ii oferim momeala in mod corect. O vom gasi la adancimi  diferite, de la curenti adanci, cu maluri spalate, unde stim ca albia este pietrosa, pana la adancimi mici – mai ales in zonele de scurgere a unor canale reziduale din orase, sau repezisuri dupa baraje. Datorita conformatiei corpului mreana isi cauta hrana in locurile bogate in aluviuni, greu accesibile altor pesti: dupa pietre, sub lespezile mari de piatra, maluri spalate unde curentii apelor vor asigura o oxigenare buna a apei. Vara exemplarele mai mari stau in timpul zilei in locuri mai ferite la adincimi mai mari de unde dupamasa si seara ele vor pleca in zonele mai putin adanci pt. a se hrani. In curentii mai putin adanci vom intalni deseori carduri de mrenute dar marimea lor nu este intodeauna semnificativa pt. carligul nostru. Mrenele capitale (batrane) duc o viata solitara.

Biologie. Este un peste care consuma o hrana variata, insecte si larvele lor, scoici, raci mici, melci, pestisori, rame, viermi, lipitori, broscute sau chiar si fructe. Ajunge la maturitate sexuala la 3-4 ani masculii, femelele ceva mai tarziu. Literatura de specialitate aminteste exemplare de 10-12 kg. prinse in Delta Dunarii la inceputul secolului XX, acesti monstri in ziua de azi reprezinta doar legende. Icrele mrenei sunt toxice, consumarea lor este interzisa  produce dureri de cap, voma si indigestie.

Pescuitul mrenei. Cea mai eficace metoda la pescuitul mrenei este cea cu la lanseta la fund. O lanseta feeder de actiune 30-60gr. va  face fata oricarei lupte. Dar nu trebuie sa ne facem probleme nici daca avem doar una mai puternica, mreana odata ce ia in gura momeala nu ii da drumul. Vara montura poate fi de doua feluri: cu plumb fix sau cu plumb culisant. Forfacul va fi lasat intre 50-100 cm. Cu cat e mai lung forfacul cu atat miscarea momelii in apa pare mai naturala. Plumbul la ambele monturi va fi unul plat cu un gramaj adecvat care nu se va rostogoli pe fundul apei. Forma plata a plumbului are inca un avantaj – se poate fixa pe el momeala. Linia va fi de 0.18-0.22, carligul de nr.6 (max.8). Mreana nu este un peste pretentios, va ridica cam orice momeala oferita: viermusi, rama groasa, lipitori, greier, coropisnita, cascaval (branza puturoasa), pestisor, arpacas, mamaliga etc.

Vara cand mreana se hraneste mai intens este cel mai bine sa o asteptam noi sa ne gaseasca carligul nadit. Fiind un peste foarte sensibil la galagie, momirea intensa va avea efect exact invers. De exemplu de multe ori se prind mrene frumoase cu cativa metri (10-15 m) in aval de locul momit pt. scobar. Muscatura mrenei este caracteristica  3-4 lovituri puternice semnalizate de varful lansetei urmate de goana cu carligul in gura. De aceea este recomandata fixarea buna a lansetei in suport, altfel vom alerga sau inota dupa ea. Daca carligul sta bine, mreana va inota intodeauna amonte, va lupta cat va putea in mijlocul si pe fundul curentului. O vom aduce in mincioc numai dupa ce am obosit-o bine.

Iarna montura cea mai potrivita ramane cea de fund, dar vom folosi una ceva mai finuta. O lanseta match de 4-4,2 m lungime, actiune 15-40 gr, fir de 20-22 si carlig de 6-8 marime vor face fata cu succes chiar si in zonele cu multe agataturi. Un lucru important de retinut este faptul ca plumbul la montura de iarna este recomandabil sa fie unul fusiform alungit sau tip betisor suficient de greu sa mentina carligul momit pe fundul apei si sa nu se rostogoleasca tare, ceea ce ne va asigura o „periere” adecvata a locurilor. Plumbul in forma de betisor are avantajul ca nu se agata usor. Carligul va fi montat la capatul monturii pe un forfac sau deasupra plumbului la cca. 25-30 cm printr-un nod Pater-Noster. Nodul poate fi inlocuit de atasamentele de platic care se gasesc mai nou in comert, important este sa folosim unul de calitate buna sa nu se desfaca la o agatatura sau la un peste mai serios in carlig. Iarna mreana nu este nici pe departe asa activa ca si vara, de aceea va trebui sa o cautam noi. Zonele bune de mreana iarna sunt cele cu apa de 4-5 m adancime, curenti mai inceti, agataturi multe (radacini, pietre mari, maluri spalate). Ca si la multe alte partide de pescuit se recomanda urmarirea modului de pescuit al pescarilor bastinasi, ei vor cunoaste zona foarte bine si deobicei si montura lor e cea mai bine alcatuita. Dupa lansare vom lasa plumbul sa se rostogoleasca incet, oprindu-l lin din cand in cand. Daca momeala se va rostogoli repede, nu va starni nici un interes din partea pestilor.

Pescuitul mrenei cu lanseta bolognese are acelasi caracteristici ca si cel cu varga. Avantajele unei lansete lungi si a mulinetei se vor realiza doar in cazul exemplarelor mari sau capitale. Totusi, este de mentionat faptul ca aceste exemplare capitale le vom gasi doar in locuri ferite de zgomotele de zi cu zi la care cele tinere sunt inca mai putin sensibile, aceste locuri prezinta un teren foarte accidentat, aici cu varga sansele noastre devin minime. De zonele accidentate, banuite a ascunde mrene mari ne apropiem mult mai usor cu barca. Aici vom utiliza o lanseta bolognese de 7 m, linie de .18, forfac de .14, pluta de 6-8 gr., carlig de 10-12, iar plumbul de 15-30 gr.!! – in functie de viteza curentului. Aceasta este o montura cu plumbul la capatul liniei principale, deasupra lui vom face un nod Pater-Noster in care va fi montat forfacul de 30-40 cm., pluta va fi reglata in asa fel incat sa fie vizibila doar antena. Cu aceasta montura vom tatona fiecare portiune a zonei, fiind cu mare atentie la locurile cu gropi unde avem sanse mari sa intalnim „torpedouri” adevarate.

Lungimea minima legala a mrenei capturate este de 27 cm., cea sportiva este min. 30 cm.

Autor, aedob04

Tags:

Comentariile sunt suspendate.