Vanatoare in Romania

vanatoare pentru vanatori, vinatori pentru vinatoare
  Articolul urmator:

SCOBARUL (Chondrostoma nasus)

scobar

Alte denumiri, alaturi de cea stiintifica (Chondrostoma nasus): poduţ, maţe negre, podete, scobai, poduş, podar, târnic, cârmaci (exemplarele mari) etc.
Este unul dintre peştii paşnici de la noi din ţară, care cer metode foarte sportive pt. a fi prins. Pescarul trebuie sa stea cu varga sau lanseta in mâna tot timpul, muşcătura scobarului la momeală este adesea greu de observat, printre cele mai fine dintre cele ale peştilor de apă dulce.

Din aceasta cauza pescuitul scobarului la noi in tara si-a capatat o mare mare popularitate in ultimul timp, in randul pescarilor. Pescarii mai neexperimentati il confunda deseori cu morunasul, dar el este mai plat la corp iar gura nu este puternica din cartilaj – lucru caracteristic scobarului.

Descriere. Corpul scobarului este lunguiet, cilindric, usor turtit lateral, spatele are culoare neagra sau verde inchis, partile laterale gri-argintiu si burta alba, inotatoarele dorsala si posterioara sunt gri sau negre, iar restul rosiatice cu alb pe margini. Capul se termina cu un nas bombat caracteristic, iar buzele sunt masive din cartilaj. Dintii faringieni sunt foarte ascutiti. Intestinele scobarului sunt negre (de unde si denumirea din popor).

Biologie. Scobarul se hraneste in special cu alge pe care le paste de pe pietre lasand urme caracteristice, dar nu refuza nici larve de insecte, moluste si crustacee de mici dimensiuni, cereale, icre sau chiar pesti mici. Scobarul ajunge la maturitatea sexuala in cel de-al treilea an de viata. Perioada depunerii icrelor incepe de regula la 20 aprilie si tine pe toata durata lunii mai. Exemplarele capitale sunt considerate cele peste 1,5 kg.

Habitat. Este un peste care s-a adaptat destul de usor la conditiile vitrege ale habitatului sau din ultimul timp: poluarea si modificarea cursului apelor. In Romania il gasim in foarte multe rauri, habitatul lui in general este sub zona montana a pastravului pana la zonele de ses pe raurile: Mures, Olt, Somesuri, Crisuri, Timis, Bega, Siret, Prut etc. Impartind albia apelor impreuna cu alti pesti de curent, dragi noua cum ar fi mreana si cleanul, la o partida de scobarit avem sanse la o captura destul de diversificata.
Nu e totuna unde cautam scobarul, locurile care au dat succes ani si ani de-a randul sunt tinute in secret de maiestrii scobaritului, in aceste locuri daca se efectuieza o nadire corespunzatoare si ii oferim carligul cu momeala la adancimea adecvata – vom avea zile de scobarit de neuitat. Inainte de a incepe pescuitul la scobar este indicat a urmari (daca sunt) pescarii localnici ce, cum si unde pescuiesc. Vom economisi mult timp  in asa fel! Totusi, ca niste puncte de reper am putea aminti portiunile cu lespezi de piatra si pietris, curent al apei nu foarte puternic, bine oxigenat, usoare vartejuri, sub caderile de apa ale barajelor, locuri unde pietrele vor oferi o albie denivelata propice pt. a stoca hrana intre ele. In aceste portiuni de obicei apa are o adancime de 1,2-2 m. Este adancimea cea mai des intalnita in locurile bune pt. el. Pescuim scobarul si la adancime de pana la 7m in acumularile construite pe rauri, aici curentul este foarte slab – ce ne va oferi prilejul de a observa cu mai multa usurinta momentul muscaturii, dar si ocazia intalnirii cu un crap mai voinic! Adesea locurile bune de scobar sunt tradate chiar de sariturile lui, indeosebi in zorii si amurgul zilei. Iarna se retrage in carduri mari in portiunile mai adanci ale apei, odata gasit locul, putem conta la capturi mari acolo.

Cand pescuim scobarul? Cea mai propice perioada a anului la scobarit este imediat dupa perioada de prohibitie, la sfarsitul lui iunie, cand scobarul lasand in urma instinctele de perpetuare a speciei reincepe cautarea hranei. O alta perioada deosebit de buna este in lunile septembrie si octombrie cand scobarul se pregateste de iarna, metabolismul sau fiind reglat pe asimilarea lipidelor in special. Deasemenea se prinde scobarul si iarna, dar succesele reusite vara sau toamna sunt greu de repetat in aceasta perioada rece. Vara, primele ore ale diminetii din clipa cand vedem pluta pana la orele 10, iar dupamasa dupa arele 16 pana seara, vor da cele mai bune rezultate. Iarna cea mai buna perioada a zilei pt. a-l prinde este considerata intre orele 9 si 16.

Metode de pescuit. Cele mai eficace metode la pescuitul scobarului sunt cu lansete bolognese, cu rubensiene si cu vergile de 7-8m. Nailonul nu va avea o grosime mai mare de 0.16-0.14 cu forfac de 0.14 pana la 0.10. Pluta va fi adaptata vitezei curentului apei, cca. 4-6 gr. Carligul indicat este de marimea 12-14. Plumbul va fi organizat si situat in functie de structura albiei, daca avem pietris este de ajuns un plumb unic, iar la o albie denivelata vom avea un plumb impartit in asa fel incat carligul nadit va fi in permanenta deasupra albiei cu cel mult 3-4 cm. Momeala poate fi: grau fiert, arpacas, mamaliga de consistenta tare, porumb, viermusi, larve de tantari. Locul ales pt. pescuitul scobarului trebuie momit. Momirea se face in doua feluri: momire prealabila cu cantitate mare de momeala sau momirea permanenta cu cantitati mici pe toata durata partidei de pescuit. Inainte de aruncarea bulgarilor de momeala se va avea in atentie adancimea apei, viteza curentului si relieful albiei. Ca arome folosite ca atractanti putem aminti momeli cu aroma de seminte prajite, vanilie, branza sau fructe (vara) etc, dealtfel gasite si in comert. Pt. a oferi momeala la locul dorit vom folosi ca greutate in ea pamant argilos (gasit de multe ori pe malul raului) – in asa fel bulgarii vor ajunge foarte repede la fundul apei. Bulgarii de momeala nu vor fi prea tari, caci se vor rostogoli de la locul dorit, ei trebuie sa se desfaca la impactul cu albia, creand in asa fel un vad bun care va atrage scobarii de departe.
Strategia pescuitului scobarului cu vergile fixe sau cu lansetele bolognese e simpla: oferim carligul nadit in zona momita pe un parcurs cat mai lung (cu lansetele este putin mai lunga aceasta distanta) si intepam la cel mai mic stop al plutei. Cu betele rubensiene pe langa metoda de mai sus putem si opri din cand in cand carligul din miscare pt. un moment, apoi dam drumul, dupa care deseori vom avea placerea sesizarii muscaturii. La metoda aceasta (stop & go) plumbul va fi situat pe fundul apei. Muscatura scobarului este deosebit de fina, deseori arata ca o agatatura, alteori va opri doar pt. cateva clipe pluta, pescarul are nevoie de o atentie si reflexe bune. Dintre pestii pasnici de apa dulce de la noi din tara scobarul castiga din ce in ce mai mare popularitate in ultimul timp datorita modului de pescuit foarte sportiv de al prinde, a cantitatilor ce pot fi prinse la gasirea unui card si nu in ultimul rand datorita dimensiunilor care le poate avea un exemplar mai batran. In captivitate nu rezista mult, carnea i se altereaza repede. Dimensiunea minima legala a unui scobar pastrat este de 20 cm, cea sportiva 30 cm (n.a.).

Autor, aedob04

Tags:

Comentariile sunt suspendate.