Vanatoare in Romania

vanatoare pentru vanatori, vinatori pentru vinatoare
Articolul precedent:  

STIUCA (Esox lucius)

Observarea si cunoasterea buna a locurilor vor fi atuurile cele mai insemnate ale pescarului de stiuca.

Lungimea minima admisa a exemplarelor capturate este de 40 cm.

Este un peste de apa dulce, se gaseste in toata Europa, cu exceptia Spaniei, Greciei, Albaniei si o parte din Serbia. O gasim chiar si in zone alpine sau lacuri reci pana la cca. 1500 m altitudine. In Romania densitatea cea mai mare o gasim in baltile aferente Dunarii si Delta. Se poate creste usor, popularea cu stiuca a lacurilor artificiale tinere are un randament foarte bun. Multi piscicultori din Europa o folosesc ca sanitar de ape dulci in crescatorii de crap, unde ataca exemplare bolnave sau moarte.
Are corpul alungit, turtit usor lateral, cu cap lunguiet si bot ca de rata, gura mare cu dinti numerosi indreptati inpre interiorul cavitatii bucale. Dentitia se schimba periodic, aceasta perioada nefiind favorabila pescuitului stiucii, deoarece nu are pofta de mancare. Studii au demonstrat ca doar dentitia inferioara (a mandibulei) se schimba, cea a maxilarului ramane neschimbata. Lungimea medie a stiucii este de 50-60 cm si greutatea de 1,5-4 kg. Poate atinge insa si 1,5-1,8 m si aprox. 20 kg. Vazul este foarte dezvoltat, cu vizibilitate atat frontala, cat si periferica. Noaptea sau pe apa tulbure se foloseste de perceptiile vibratiilor liniei mediene pentru a gasi bancurile de pesti. De asemenea, are si auzul foarte dezvoltat. Coada se termina cu o inotatoare puternica, fiind alaturi de culoarea perfect camuflata si gura uriasa una dintre principalele arme ale stiucii.
Se gaseste in special in zone bogate de vegetatie subacvatica, terenuri pline de obstacole, pietre mari, picioare de poduri, radacini, maluri spalate, gropi unde curentul apei se va domoli si va oferi un loc cu aluviuni abundente propice albiturilor: oblete, caras, dever, rosioara si chiar biban. Este un rapitoare agresiva si “necalculata”, ataca tot ce misca in apa si i se pare comestibil, chiar si de marime apropiata ei.

Spre sfarsitul iernii, va cauta degraba malurile cu apa mai putin adanca unde apa se va incalzi rapid, si va depune icrele cand apa ajunge la 16-20 grade. Puietul se dezvolta foarte repede, fiind depasita la ritmul dezvoltarii doar de somn. La varsta de 1 an poate ajunge pana la greutatea de 100 gr., iar la 2 ani chiar pana la 1 kg.
Primavara o gasim in locurile de reproducere a carasului, babustei etc., spre sfarsitul anotimpului gasindu-se la adanc, iara vara trebuie cautata in larg, in zone unde curentii sunt slabi, apele curate si oxigenate. Toamna se apropie de mal pentru cautarea hranei. In aceasta perioada o gasim la 1-1,5 m, dar si in zone mai putin adanci, 30-50 cm, dar unde nu se vede fundul si zona e propice pandei. Iarna pescuitul stiucii la copca va oferi pescarului staruitor partide frumoase, fiind principalul rapitor prins.

Poate fi ademenita usor si momita cu orice: peste, moluste, serpi mici, pasarele mici, insecte mari, inclusiv cu momeli artificiale clasice sau strident colorate. Vom folosi o lanseta cu greutatea de lansare intre 30-60 grame, la pescuitul cu momeli artificiale (voblere, pesti de silicon, twistere, linguri rotative sau oscilante) chiar ceva mai usoare 20-50 grame. Linia va fi monofilament de grosime de la .25 -.35 in functie de metodele utilizate, fir impletit de grosime .12-.16. Intodeauna pescuitul stationar la stiuca (la fund sau la copca) va necesita un fir mai rezistent. Utilizarea forfacului de otel este o tema disputata des de pescari, cert este ca o linie fara otel pe ea va da un randament mai bun dpdv al frecventei muscaturilor. Carligul va fi de 1-1/0 sau mai mare, simplu sau ancora de cea mai buna calitate.

Ca metode de pescuit al stiucii am aminti cea la fund cu momeala culisanta intre ape, la pluta intre ape, la artificiale (cea mai sportiva!) si iarna pe inghet la copca.

Autor, aedob 04

Tags:

Comentariile sunt suspendate.