Vanatoare in Romania

vanatoare pentru vanatori, vinatori pentru vinatoare
Articolul precedent:   Articolul urmator:

UN CERB, MUNTI SI 10 ZILE DE VANATOARE

4
Asa cum am promis am revenit cu povestea celui mai frumos trofeu de cerb pe care am reusit sa il vanez pana in ziua de azi. Cand spun cel mai frumos consider ca se subaintelege doza de subiectivism.
Ca sa plasam povestea in spatiu este relativ simplu, se desfasoara  in South Island, Noua Zeelanda, in munti.
Ca sa o plasam in timp necesita cateva detalii suplimentare. Se desfasoara la sfarsitul primei luni de toamna care tinand cont de faptul ca ne aflam la sud de ecuator este luna martie. Aceasta este perioada in care boncanitul este in toi si singura perioada din an in care cerbii  considera ca instinctul de supravietuire nu valoreaza doi bani pe langa posibilitatea  de a petrece cateva momente de pasiune cu o ciuta.
Imi programasem o saptamana de concediu in care urma sa nu fac altceva decat sa incerc sa impusc un cerb mai frumos decat cel de 10 ramuri pe care il aveam deja. .
Tinand cont ca anticipam aceste momente de vreo 7-8 luni de zile tensiunea  si bucuria  atinsesera cote extreme. Practic singurul lucru pe care trebuia sa il fac pt a vedea un cerb era sa inchid ochii pt o secunda si ii vedeam peste tot :o. Singura problema era ca atunci cand ii deschideam nu mai erau acolo.

In cele din urma a venit si ultima vineri in care am muncit inainte  de vacanta iar ultima ora de munca  sunt absolut convins ca  nu a durat 60 de minute ci 6 luni.In final am iesit pe poarta ,m-am dus acasa unde tot echipamentul era pregatit si verificat de trei zile  si…… dus am fost.

Ce mai trebuie sa adaug este si faptul ca actiunea se petrecea exact la un an  de la o ratare monumentala care a rezultat  in vanzarea armei (desi era absolut perfecta  in urma investigatiei facute de mine a iesit vinovata ) si in slabit 11 kg in trei saptamani,de draci amestecati cu suparare.
Sa revenim! Dupa 1 ora de condus pe drum si inca o ora de condus 4×4 am ajuns sa imi descarc truck-ul la cabanuta unde urma sa stau, moment imortalizat in imaginea de mai jos
1
A doua zi m-am trezit mult mai devreme decat ar fi trebuit.Am mancat ceva in graba ,mi-am luat rucsacul si arma  si am luat-o la picior pentru  a iesi cat mai departe din zona cabanei  inainte de rasarit  si in felul asta sa beneficiez de teren virgin de la prima raza de soare.
Dupa vreo doua ore bune de mers  am reusit sa trec de plafonul de nori si m-am oprit sa fumez o tigara si sa mananc un mar  si acolo m-a gasit rasarirul soarelui…
2
Deja  se auzeau doi cerbi boncanind  sub plafonul de nori ,lucru care m-a entuziasmat foarte tare desi erau pe versantul opus.Am deci sa astept in continuare pana   se va ridica plafonul de nori lucru pe care l-am si facut.Pe la ora 9 norii au inceput sa se sparga….
3
…dar si cerbii s-au lenevit si au devenit mult mai tacuti.
De pe la 11 incolo norii au disparut complet si s-a asternut  o liniste de mormant peste toata valea.Linistea,molesela generala ,lipsa de miscare de altfel normala in acel moment al zilei si oboseala  dupa mersul de dimineata m-au facut  sa copii din comportamentul animalelor pe care  le urmaream si sa ma intind pe un petec de iarba si sa astept venirea serii.In ciuda faptului ca nu platisem nici un ban pt dormitorul improvizat ad-hoc ,am avut parte de una din cele mai frumoase privelisti pe care le poti vedea pe  ‘fereastra’…
4
….milioane de hectare de salbaticie

M-am trezit pe la ora 4 si dupa ce am mancat ceva cu ochii lipiti de binoclu am inceput sa ma pregatesc pt coborare astefel incat sa ies din zonele abrupte inainte de apusul soarelui. Am reusit sa gasesc cateva animale dar nimic impresionant din punct de vedere al coarnelor.Sub mine la vreo 200 m si un pic lateral si-a facut aparitia un cerb tanar care scruta impunator toata valea incercand sa gaseasca o ciuta singura.
5
am decis sa il ocolesc fara al speria si dupa ce i-am facut doua fotografii am continuat coborarea visand la faptul ca in cativa ani va ajunge atat de mare incat nici ci nu isi va putea tine capul ridicat inainte sa ajung in albia raului am gasit 3 ciute , pe marginea unui petec de padure.
6
m-am apropiat si mi-am scos cornul din rucsac si am chemat cerbul in speranta  ca erau curtate  de cel mai mare cerb care a trait vreo data. La cateva secunde dupa aia un raget puternic venit de deasupra mea, mi-a confirmat  faptul ca era un cerb cu ele si mi-a distrus entuziasmul. Stiam fara sa il vad ca este un animal tanar  dupa cat de repede a decis sa imi raspunda cateva minute mai tarziu am descifrat misterul care ma inconjura in momentul in care l-am vazut…
7
… cu  entuziasmul putin diluat am continuat drumul spre cabana
8
Am ajuns la cabana la vreo 4 ore dupa caderea intunericului si  dupa ce am facut focul si am prajit cativa carnati ,am baut o bere  si in momentul in care am atins sacul de dormit,am adormit aproape instantaneu.

Urmatoarele 7 zile au fost in linii mari o repetitie aprimei zile si s-au scurs cu foarte multa repeziciune. Am vazut multe animale. Am gasit multe grupuri de ciute de care am reusit sa ma apropii dupa ore  de incordare  pt a descoperi fie cerbi tineri sau cerbi batrani cu trofee  care nu ma atrageau. Emotii crscute de fiecare data cand vedeam cate un taur cu capul ascuns.

Oboseala si epuizare fizica sunt o problema numai in primele 2 zile pt ca dupa aceea muschii  picioarelor si spatele vazind ca nu primesc nici o odihna incep sa renunte sa iti mai transmita mesaje de durere  si se supun purtandu-te prin fiecare colt al muntelui in care crezi ca animalul la care visezi sta ascuns.
Cam din a 5-a zi o usoara resemnare a inceput sa ia locul entuziasmului nemarginit. M-am bucrat ca am vazut multe animale si am inceput sa ma acomodez cu ideea ca nu voi avea ocazia sa apas pe tragaci
Asa cum am spus deja ne aflam in a 8-a zi. Dupa cateva ore uitandu-ma pe niste harti am decis ca a doua zi voi impacheta totul  si ma voi muta in alt bazin.

A doua zi dimineata m-am trezit tarziu,mi-am impachetat totul fiind patruns pana in maduva oaselor de aceesi traire pe care o au copii cand li se spune ca li s-a terminat timpul de joaca si trebuie sa vina in casa pt a-si face temele
Era deja dupa amiaza tarziu cand am terminat  de impachetat, am facut curatenie in cabana si am strans niste lemne  pt ca cei ce vor veni dupa mine  sa poata face focul direct in cazul in care ajung la cabana noaptea sau pe ploaie.
M-am suit in truck si am plecat cu inima umpluta la loc de faptul ca maine e o zi noua pe alti munti si cu alte animale. M-am bucurat si de faptul ca m-ai invatasem multe lucruri noi despre comportamentul animalelor si stiam pe de rost o intrega vale, lucru ce imi va folosi pe viitor.

Patru ore mai tarziu imi parcasem truck-ul la poalele unui munte, intr-o parcare si dupa ce mi-am gatit ceva in graba,m-am bagat in sacul de dormit si mi-am pus alarma sa sune la ora 2 dimineata.

M-am trezit  la 2 dimineata dominat de ideea ca fiecare zi e o noua zi. Dupa un mic dejun frugal  am realizat ca lasasem cafeau la cabana. Nu a fost asa o drama  pt ca un parau curgea la cativa metri si dupa ce mi-am dat pe fata cu cateva maini de apa care sfida legile fizicii (in sensul ca avea -50 grade celsius dar nu inghetase), m-am simtit ca si cum bausem o cafea neagra.

Mi-am pus rucsacul si arma in spate, lampa pe cap, lanterna in mana si am inceput sa-mi croiesc drum prin padure  spre zonele de gol alpin care incepeau undeva la vreo 1300 m altitudine deasupra mea.
Ascensiunea in sine nu a ridicat mari obstacole iar de pe la 4 dimineata nu am mai simtit nimic fiind incurajat de trei tauri care boncaneau undeva deasupra padurii. Oprindu-ma la un moment dat sa fumez o tigara intr-o mica poienita am vazut ca nu era pic de nor pe cer, doar stele iar iarba era acoperita de bruma.Asta m-a bucurat foarte tare pt ca in diminetile senine si foarte reci cerbii sunt mult mai activ si mai vocali.

Am iesit in marginea superioara a padurii  cu vreo jumatate de ora inainte  de rasarit. Mi-am stins lampa si lanterna si am decis sa astept. Linistea era intrerupta la fiecare cateva minute de cei 3 tauri pe care ii auzisem mai devreme si care acum se aflau cam la acelasi nivel cu mine. De indata ce am putut sa vad la cativa metri am decis sa mai urc un pic pt a ajunge intr-un punct care imi permitea sa matur cu binoclu o suprafata mai mare.In timp ce ma mutam spre punctul respectiv dintr-odata am inghetat. Am auzit  un alt raget pe care nu il auzisem mai devreme. Un raget gutural, adanc si foarte lenes. Am stiut ca e un animal batran si nu unul dintre cei tineri care incearca sa impresioneze prin ragete permanente.

Cu o inima plina m-am asezat jos asteptand un pic de lumina care a venit odata cu rasaritul soarelui .
Dupa 10 minute de uitat prin binoclu am gasit ceilalti 3 cerbi tineri care rageau in continuare. Am gasit si un grup de 5 ciute in directia de unde venise ragetul lenes. Am inceput sa imi croiesc drumul spre o pozitie deasupra ciutelor verificand cu binoclu la intervale regulate. La un moment dat am reusit sa vad cerbul  care avea gatul si capul dupa un tufis.M-am oprit si am stat cu ochii pe el pt urmatoarele 10  minute sparand ca o sa-si ridice capul si voi putea vedea  coarnele la care visam. Am stat numai 10 minute cu ochii pe el pt ca dupa aceea a mai facut cativa pasi si a disparut in desisul  de arbusti care facea trecerea de la padure spre pasunile alpine. In momentul ala am inceput sa ma apropii mai mult si dupa vreo 40 de minute eram pe niste stanci exact deasupra lor.In tot acest timp el nu a mai raspuns la nici un raget iar cele 5 ciute continuau sa pasca cu nepasare ridicandu-si capul si scrutand imprejurimile la fiecare cateva guri de iarba. Mereu se uitau in jos si niciodata deasupra. Eram cam la 200 m de ele si nu mai aveam posibilitatea sa ma apropii fara a risca sa fiu descoperit. Mi-am gasit o pozitie perfecta de unde sa trag, am desfacut bipodul si am decis sa astept.

Pe la ora 8 ciutele s-au oprit din pascut si s-au asezat jos continuand sa rumege. Cerbul era de nevazut. Am inceput sa il chem dar nici un raspuns. Momente pasagere de indoiala ma faceau sa ma gandesc ca poate nu va mai ieis pana la noapte care pt mine era prea tarziu. Nici nu apucasem sa ii vad coroana si exista posibilitatea sa pierd timp pretios doar pt a vedea un alt animal batran dar cu ramuri putine sau asimetrice.
Am decis sa stau si sa astept pana la ora 1, moment la care voi strange si voi pleca spre casa.
Pana la ora 12.55  singurul lucru demn de notat a fost ca la chemarile mele, in afara de cate un raspuns lenes din partea lui  mi-a raspuns si un cerb tanar de 10 ramuri care avenit pana la cativa metri de mine inainte sa imi prinda mirosul si sa se intoarca foarte suparat.

De aici incolo urmatoarele 15 minute au fost ca prin vis.
Imi aprinsesem ultima tigara inainte sa plec spre casa si stateam cu ochii lipiti de unde il vazusem ultima oara moment la care vad ca se misca un tufis. Mi-am pus binoclul la ochi crezand ca e una dintre ciute. Cand ma uit  totul inghetase si reusesc sa disting printre varfurile desisului 3 puncte de fildes.Inima incepe sa imi bata gandindu-ma ca ar putea fi varfurile unui corn.
In urmatoarea secunda se misca si dintr-odata  vad jumatatea superioara a coarnelor,cu trei ramuri pe fiecare cupa.
Sta asa inghetat  timp de trei minute.Intre timp eu sarisem in spatele armei si ma uitam la el prin luneta.Totul incremenit,coarnele nu se clinteau un milimetru si nu reuseam sa il vad deloc.
Apoi dintr-odata face un pas…………………..apoi inca unul ……………………..si apare in toata splendaorea si maretia lui. Se uita de jur imprejur cu capul ridicat proiectand fara dubiu o imagine de rege al muntilor,dupa care o ia la pas undeva spre stanga.

Eu-VRAJIT.
Imi aduc aminte ca trebuie sa il impusc si il urmaresc cu luneta asteptand sa se opreasca. Se opreste brusc si odata il vad ca se tranteste jos si pe urma ii vad capul zburand in toate directiile, la un moment dat picioarele in sus…
In iarba inalta era o scaldatoare….
Apoi se ridica la fel de brusc si se opreste perfect lateral fata te mine
Totul ingheata si urmeaza sa incep sa pun presiune pe  tragaci ,moment la care…..
Crucea  lunetei care era asezata la baza gatului s e misca intr-o linie perfect orizontala, precum acul unui seismograf, pana undeva la un metru in spatele animalului. Nu realizez ce s e intampla pt ca mainile nu mi-au tremurat niciodata in viata mea.
Acest lucru era din cauza ca inima imi batea foarte tare.
Sunt aproape de a muri  de draci si a ma apuca de plans intr-o fractiune de secunda. Intr-o clipa mi-am adus aminte de ratarea monumentala de acum un an ale carei rani s-au vindecat foarte greu,de cele 8 luni in care visasem la acest moment, de zecile de ore epuizante din ultimele 10 zile.
Incerc sa ma sincronizez pe bataile inimii si sa trag  si in acelasi timp ma gandesc ca mai bine il las si vin alta data dupa el……
…apoi deodata incepe si se misca la pas catre marginea padurii si incepe sa imi iasa din bataie,un copacel de sub mine blocandu-mi linia de ochire.
Iau arma de unde eram instalat perfect, el paseste in continuare spre marginea platoului pe care era, fac vreo 10 pasi la vale , in fuga, ma uit disperat ca nu era nimic de pe care sa trag, el se misca in continuare si mai are cativa pasi pana sa dispara,imi pun mainile la gura si scot un raget, el ingheata in timp  ce pasea, ridic arma la ochi si o pun direct pe el la baza gatului si fara sa astept o milisecunda……
BOOOOOOM…
..reincarc instantaneu si ma uit,el disparut.

Cu o inima cat un purice stiu ca am tras bine si ma gandesc ca a cazut in foc, restul de 99% din mine imi spune insa ca cel mult l-am sters si a sarit in padure si eu nu am vazut din cauza reculului si a faptului ca am reincarcat.
Stau 3 minute astept,NIMIC.
Incep si ma indrept spre locul unde il vazusem ultima data……………siiii……
..si..
9

cazuse in foc ….
ma invart in preajma lui , fumez, il misc, pun mana pe el … delir
Ii numar ramurile si este par de 12….
10
Ma apuc si fac cateva poze  iarasi fumez dupa care realizez ca sunt foarte departe de casa si ma apuc sa il tai si sa ma pregatesc de drumul inapoi …
11
… mai fac  o poza…dupa care il macelaresc si gasesc si glontul pe care inca il pastrez, lovise coloana la baza gatului si i-a facut-o praf.
12
…carnea la racit inainte sa o bag in rucsac si trofeul gata de pus in spate iar eu fumam o tigara inainte sa incep un drum care trebuia sa dureze 6 ore.

Drumul spre truck trebuia sa dureze 6 ore dar din motive obiective mi-a luat 4 in ciuda faptului ca am nimerit cateva desijuri prin padure in care m-am incurcat tare cu coarnele ce le aveam in spate incat a trebuit sa ne retragem pe rand, mai intai eu, apoi coarnele , apoi arma si rucsacul
Cum necum am plutit pana inapoi la masina si am mai facut si cate o pauza de o tigara si o fotografie
13
.. la capatul zonelor periculoase din munte….
14
…la jumatatea muntelui si la cca 2 ore departaere de truck….
15
…si in sfarsit inapoi la masina si gata de mers acasa dupa 10 zile.

EPILOG
Pe drumul spre  casa parca am plutit si m-am trezit doar cand am realizat ca din cele 365 de zile ale unui an ma aflam exact in ziua in care fusesem nascut.
Povestea asta s-a intamplat acum doi ani si de atunci am mai vanat alte animale  si am vazut alte animale de acelasi calibru ,unele un pic mai mari si doua MULT mai mari.
Chiar daca intensitatea momentelor a fost la fel sau chiar mai puternica tind sa cred  ca va ramane unul din animalele cele mai dragi mie  si o marturie a perseverentei…

Urez tuturor celor care au pasiunea necesara de a vana ore sau zile, prin vreme ingaduitoare sau sub amenintarea furtunii, atunci cand incep sa isi piarda credinta ca Diana le va zambi, sa aiba un rezultat cel putin la fel de imbucurator!

Autor, the deer hunter

Tags:

Comentariile sunt suspendate.