capra neagra 00

“Au plamadit-o inaltimile muntelui – acolo unde crestetele poarta ocalele nevazute ale cerurilor – din cutezante si din gingasii, au intarit-o stancile din crita; au agerit-o vanturile si au sagetat-o tancurile, piscurile si haurile.

Asa a ajuns sa imparta cu vulturii imparatia neprihanirilor. Suisurile ei pieptise, sariturile cele mai pline de cerbicie te tin cu sufletul la gura…” – Eugen Jianu.

Se pare ca acest diamant negru incrustat in coroana de piatra a Carpatilor a rezistat pe meleagurile noastre inca din perioadele glaciare ale cuaternarului (doua milioane de ani in urma), cand clima era se pare tocmai pe gustul ei. Incalzirea climei si topirea ghetarilor au determinat-o sa se refugieze in inaltimile Eurasiei, la noi in tara fiind considerata a fi cea mai veche prezenta din randul mamiferelor.

Capra neagra (Rupicapra rupicapra) face parte din familia Bovidae, subfamilia Caprinae si se remarcă prin faptul că ambele sexe au coarne, care cresc în fiecare an şi pe care nu şi le leapada niciodată. Capra neagra are corpul robust, de 110 – 140 cm, cu o coada de cca 3 – 4 cm. La greaban atinge inaltimea de 0,7- 0,8 m, iar greutatea cor­porala poate ajunge, evident in conditiile de la noi, la 60—65 kg (neeviscerat), detasindu-se net, din acest punct de vedere, de celelalte subspecii. Masculii sunt mai mari si implicit mai grei decat femelele.

Picioarele sint puternice, cu copitele perfect adaptate la viata in mediului alpin. De altfel, adaptarea plină de succes a acestui mamifer la mediul montan este demonstrată cel mai bine de picioare. Copitele mari pot fi desfăcute pentru a evita scufundarea în stratul gros de zăpadă din timpul iernii. Marginile copitelor, ascuţite şi tari, îi permit o bună ancorare pe pământ, iar la interior sunt foarte aderente, permiţându-i astfel să alerge în jos chiar şi în zonele cele mai stâncoase. Astfel, chiar şi pe stâncile abrupte, capra neagră poate alerga cu o viteză de 50 km/oră.

Blana este galbuie-roscata cu nuante cenusii, pentru ca iarna sa devina brun-inchisa, chiar neagra si este formata din fire de par de protectie, groase si lungi de 10-20 cm, ce acopera un strat secundar de subpar dens. Regiunile ventrale ale corpului (abdomenul, fata interna ale membrelor, pieptul) sunt mai deschise la culoare. Coama de culoare inchisa si formata din peri lungi pleaca de la ceafa prelungindu-se pe linia spinarii si terminandu-se la coada. Picioarele sunt, in general, de culoare mai inchisa. Pe cap culoarea blanii este alburiu-galbuie, cu o dunga bruna de la urechi pana la virful botului. De-a lungul spinarii, exista o coama de par mai lung si mai aspru. In jurul orificiului anal, este pre­zenta „oglinda”, o portiune din blana colorata in alb-galbui.

Coarnele negre si ascutite sunt prezente la ambele sexe, ridicandu-se vertical din varful capului si arcuindu-se spre spate in treimea lor superioara. Coarnele caprelor negre pot atinge o lungime de cca 30 cm. La masculi, unghiul dintre virf si cornul propriu-zis este mai mic de 90°, pe cind la femele acest unghi este mai mare de 90°. Cornul se compune din cepul osos si cornete, intre care se regaseste o substanta moale, elastica, ce infasoara cepul osos, cep care este o continuare a craniului. Cornetele cresc din pielea capului, fiind de culoare neagra, constituite dintr-o substanta cornoasa, imbracand cepul osos. Pe coarne, de obicei, pornind de la baza catre virf, se depune adesea cam pe o treime din lungimea lor, un strat de rasina datorita frecarii acestora pe trunchiurile arborilor rasinosi din zona. Aceasta frecare a coarnelor este o manifestare a teritorialismului tapilor, mai ales la alergat, cind glanda retrocornala sau „smochina” situata pe crestetul capului, inapoia coarnelor, secreta un lichid cu miros patrunzator, care ajuta la delimitarea teritoriului si la gasirea partene­relor.  Coarnele caprei negre cresc in lunile de vara in fiecare an. In perioada de iarna, coarnele nu mai cresc, ceea ce induce formarea inelelor de corn, evidente si definitive. Prin numararea inelelor formate pe coarne, este posibila estimarea varstei animalului. Coarnele cresc intr-un anumit ritm si urmaresc un anumit model, pe segmente, ramanand pe toata durata vietii animalului, neaparand fenomenul de inlocuire ca in cazul altor cornute. Dezvoltarea segmentelor celor mai mari se produce in primii 1-4 ani de viata ai caprei negre, urmand ca apoi sa apara segmente mai mici. Prin numararea segmentelor de dimensiuni mari si apoi a inelelor se poate determina varsta aproximativa a exemplarului.

Capra neagra este regasita cu predilectie in regiunile stancoase si in golul alpin alpin din Europa (Carpati, Pirinei si Alpi) si din Asia Mica. In Carpati romanesti se regaseste in Munţii Rodnei, Piatra Craiului, Parang, Bucegi, Făgăraş, Retezat sau Munţii Vrancei.

Ca si in cazul altor vietuitoare, in comunitatile de capre negre se stabileste o ierarhie in varful careia se regaseste o capra cu ied, batrana, experimentata, care cunoaste teritoriul si potentialele pericole. Femelele si tineretul alcatuiesc turme de 5-30 indivizi numite ciopoare, in timp ce masculii adulti sunt solitari. Tinerii masculi raman alaturi de grupul format in jurul mamei pana la varsta de 2-3 ani, urmand ca mai apoi sa traiasca nomadic pana se maturizeaza complet in jurul varstei de 8-9 ani, cand stapanesc singuri sau in grupuri de 2-3 exemplare un teritoriu pe care il domina. Atunci cand cioporul se odihneste, unul sau mai multi membri ai grupului stau de paza iar  in caz de primejdie emit niste sunete suieratoare, batand, in acelsi timp, pamantul cu copitele din fata. Cand sunt in pericol sau sunt avertizate de alti semeni, caprele negre se retrag cu repeziciune in locurile cel mai putin accesibile, executand salturi de pana la 2 metri inaltime si 6 metri lungime.

ciopor capre negre

In timpul lunilor de vara, ciopoarele de capre negre cutreiera pajistile alpine de la altitudini de peste 1800 metri, delimitandu-si teritorii de pana la cateva zeci de hectare. Odata cu apropierea iernii, caprele negre migreaza spre altitudini mai joase, unde se pot adaposti in regiunile impadurite, ramanand totusi in apropierea pantelor stancoase. Fiind foarte sensibile la schimbarile de temperatura, caprele negre obisnuiesc sa-si aleaga locul de trai dupa mersul vremii. Astfel, in anotimpul calduros le intalnim in partile apusene si nordice, iar in timpul iernii pe versantii sudici ai muntilor, incalziti de soare, unde obisnuiesc sa pasca pana la limita zapezii.

Capra neagra se hraneste cu diferite ierburi, lucerna, licheni, muschi, foioase si lastari. Caprele negre pot consuma o multitudine de plante care sunt otravitoare pentru om, cum ar fi tisa, degetelul rosu si matraguna, dar evita urzicile si feriga. In stomacul caprei negre se gaseste adesea o for­matiune densa, de consistenta unei pietre, rezultata din conglomerarea resturilor celulozice nedigerate, denumita bezoar. Termenul este putin cunoscut. in vechime, vinatorii de capre negre atribuiau acestui conglomerat puteri magice, purtindu-l ca talisman.

Maturitatea sexuala este atinsa diferit in functie de sex, masculii la 3-4 ani, iar femelele la circa 2 ani. In perioada imperecherii, de la mijlocul lunii octombrie pana la inceputul lunii decembrie, functie de starea vremii, ciopoarelor li se alatura tapii puternici, care au trait izolat pana atunci. Este vremea cand masculii poarta intre ei batalii sangeroase, folosindu-se de coarnele puternice si inconvoiate, pentru a aplica lovituri potential mortale adversarilor. Tapii nu se dau batuti decat numai atunci cand sunt foarte aproape de a fi ucisi. In acel moment invinsul se lasa jos, intinzandu-si gatul in fata, in semn de supunere.  Femela fata, de obicei, un singur pui, dupa o gestatie de 174 pana la 190 de zile; caprele batrane pot naste 2, chiar 3 iezi. Acestia isi urmeaza mamele la doar cateva ore dupa nastere pe stancile muntilor. Daca mama este ucisa, alte femele ii iau locul, ingrijind iezii orfani. Intarcarea iezilor se face dupa 6 luni. Speranta de viata la capra neagra este de 14-22 ani, dar s-au intalnit si exemplare mult mai longevive.

capra n cu ied

Capra neagra este un animal vigilent, inzestrat cu un miros si auz foarte dezvoltate, fiind totodata capabila sa distinga miscarea la distante mari.
Are activitate exclusiv diurna, in doua reprize, dimineata devreme si dupa-amiaza inainte de apus.

Printre duşmanii naturali ai caprei negre se numără urşii, lupii, râşii şi acvilele de munte. Cu toate acestea, numărul caprelor negre nu este periclitat de prădători, ci de cel mai de temut duşman al naturii, în general, şi anume omul. Braconajul a eliminat o dată capra neagră din Munţii Rodnei, la începutul anilor 1920, când armele rămase după primul război mondial au fost folosite fără discernământ. Repopularea artificială a acestei zone a readus capra neagră în Munţii Rodnei, dar, chiar şi aşa, a fost nevoie de declararea speciei ca „monument al naturii“ pentru a o salva de la dispariţia totală.

Perioada legala de vanatoare este 01 septembrie-15 decembrie, cu precizarea ca exemplarele de trofeu se pot vana doar incepand cu 15 octombrie. De la 01 septembrie si pana la 15 octombrie este permisa doar vanarea exemplarelor de selectie, dupa aceasta data putandu-se vana atat exemplare de selectie cat si de trofeu, indiferent de sex.

Capra neagra se poate vana legal doar cu arma cu tevi ghintuite avand calibrul minim al proiectilului 5,6 mm, lungimea tubului 50 mm, iar greutatea proiectilului 4,08 g

Trebuie amintit ca Romania detine recordul mondial, obtinut inca din anul 1937, cu un exemplar vanat in Muntii Fagarasului in 1934, in OS Arpas. Acest record este de 141,10 puncte CIC, tot in Carpatii Romaniei vanandu-se 8 din primele 10 de trofee mondiale.

Autor, claudiu