tap

“Zeita cea buna a adus drept dar de pret padurii de vara o flacara rosie ; avea umblet în prelingeri de taina si zaboviri de patima greu înfrânata.

Gratie si gingasie desavârsite ;daltuire în liniile cele mai fine, demne de mâna marii mesterite-naiere care ne stapâneste tagma.

Bot negru, umed si frematând ; ochi cu adâncimi abisale, putând zvârli oricând fulgerele unei mânii adunate din blândetea lor.

Mi-e frica pentru el întreg anul si-l ocrotesc pe cât pot ;îl urmaresc însa cu îndaratnicie un manunchi de zile, punând în dreapta cumpana iscusinta mea cu agerimea simturilor sale si cu viclenia strânsa din învatatura neamului, vroindu-i trofeul cornitelor perlate.Ca sa înteleg ca sufletul lui este muritor si sa-mi rascumpar pacatul, descoperindu-ma în fata padurii care l-a zamislit întru slava sa.

Caprior: un vis, o dragoste, o patima…” – Eugen Jianu

Capriorul (Capreolus capreolus), este un mamifer ierbivor, rumegator, avand o lungime medie de 1-1,30 m, inaltime la greaban de cca 70 cm si o greutate de 25-30 kg. Capriorul are picioare lungi si subtiri, terminate cu copite mici, alungite si ascutite. Gatul este moderat alungit. Capul este dominat de ochii mari, vii, cu genele de la pleoapa superioara alungite. Capriorul prezinta o scurta coada (2-3 cm), putin vizibila.

Dimorfismul sexual este evident, prin prisma faptului ca masculul prezinta coarne – in fapt o exteriorizare a caracterelor sexuale secundare. Coarnele apar in primul an de viata sub forma de butoni ori sulita scurta si fara rozeta, ele crescand pe cilindrii frontali. Acestea sunt lepadate toamna, pana anul urmator in mai crescand al doilea rand de coarne, care se prezinte ca niste sulite sau furci cu rozete putin schitate. Din al treilea an capriorul are coarnele complet dezvoltate, de principiu cu 3 ramuri pe prajina. Din acest moment coarnele cresc doar ca si dimensiuni si greutate, fiind lepadate anual toamna (octombrie-noiembrie), ele crescand apoi pana in lunile aprilie-mai a anului urmator. Foarte rar si femelele pot prezenta cornite foarte slab dezvoltate. De asemenea femelele au dimensiuni generale mai reduse decat ale masculului.

Parul este des, neted si lins, de culoare rosiatica vara si cenusie iarna. Fruntea si partea superioara a capului sunt mai inchise la culoare, iar sub gat este mai deschis la culoare. Posterior, ambele sexe prezinta oglinda – o pata distincta de culoare alba. Iedul are o culoare bruna, cu mici pete de culoare mai deschisa. Toamna capriorul imbraca vestment de iarna, o blana mai lunga si mai deasa, de culoare gri.

capriori-iarna

Longevitatea capriorului este apreciata la 12-15 ani, dupa varsta de 8 ani acesta intrand in regres.

Cele mai dezvoltate simturi ale capriorului sunt mirosul si auzul.

Biotopul capriorului il reprezinta zonele de ses si deal, presarate cu palcuri de padure, cu sol permeabil si fertil. Prefera padurile de foioase, ori amestec de foioase cu rasinoase, cat mai tinere.

Hrana capriorului este constituita din frunze de paltin, frasin, salcam ori plop. De asemenea, capriorul mananca cu placere trifoi, lucerna, mazare, grau si orz verde.

Maturitatea sexuala este atinsa la varsta de 2 ani, imperecherea avand loc in lunile iulie-agust. Alergatul se petrece de obicei ziua, dar si noaptea cand este luna plina. Femelele ramase nefecundate in aceasta perioada mai intra din nou in calduri in noiembrie decembrie. Din vara si pana in februarie gestatia este latenta, fatul dezvoltandu-se abia din decembrie. Fatarea are loc de regula in lunile mai-iunie. Caprioara fata de regula un ied sau doi si cu totul exceptional trei. Iedul este capabil sa se ridice si sa isi urmeze mama la doar cateva ore dupa fatare. Iedul este alaptat pana toamna tarziu.

caprioara-cu-ied

De principiu capriorul traieste singur sau in preajma unei caprioare. Doar iarna reprezentantii ambelor sexe se aduna in ciopoare de 10-20 indivizi chiar 60-80 in zonele de campie.

Principalii dusmani ai capriorului sunt lupul si rasul in zonele de deal si munte, vulpea, pisica salbatica si cainii hoinari in zonele de campie.

Metodele de vanatoare admise sunt panda, dibuitul sau apropiatul pe jos ori cu caruta. Capriorul poate fi ademenit cu succes in perioada de rut,   prin folosirea chematorilor mecanice. Panda este o metoda de vanatoare mai comoda ce prezinta avantajul ca vanatoarul poate analiza capriorul temeinic. Dezavantajul este ca e o metoda limitata la un spatiu relative redus. Dibuitul si apropiatul sunt metode de vanatoare mai dinamice, cu sanse mai mari in a gasi vanatul, insa acesta, de obicei alertat de prezenta omului, nu poate fi analizat prea mult inainte de a se trage, riscul unei erori fiind mai mare.

Vanatoarea are sanse mai mari de reusita seara si dimineata, cand capriorul paraseste locul de odihna si iese in locuri deschise pentru a se hrani, ori imediat dupa ploaie, cand capriorul iese in zone insorite pentru a se usca.

Perioada legala de vanatoare este 15 mai-15 octombrie la mascul si 01 septembrie-15 februarie la femela.

Capriorul se poate vana atat cu arma cu tevi lise (doar cu proiectil unic) cat si cu arma cu tevi ghintuite avand calibrul minim al proiectilului 5,6 mm, lungimea tubului 43 mm, iar greutatea proiectilului 3,24 g.

Trofeul capriorului il reprezinta coarnele, cu craniu sau parte din acesta.

Surse de inspiratie: V. Cotta – Vanatul, N. Selaru – Manual pentru examenul de vanator.

Autor, claudiu