Vanatoare in Romania

vanatoare pentru vanatori, vinatori pentru vinatoare
Articolul precedent:   Articolul urmator:

FAZANUL (Phasianus colchicus)

Priviri aparte. De catre unii prin ochii de bastinas, ca si un colonist nedorit, de catre altii prin ochii de primitor, ca si un împamântenit voit. Nici o alta pasare nu a stârnit atâta polemica si controversa. Multi vânatori îl considera responsabil de declinul speciilor autohtone în special a potârnichilor cu care se pare ca nu coabiteaza foarte bine în aceeasi nisa ecologica, în schimb altii îi aduc laude fiind cea mai preferata pasare de vânat.


Este bastinas din regiunile nord-estice ale Marii-Negre, Caucazului, peste Mongolia pâna la Amur si Marea Japoniei. În Europa ar fi fost colonizat de catre greci. Problema ivirii sale în tara noastra este destul de ambigua, se pare ca a aparut mai întâi în vest, dupa documentele unor cronicari, prin secolul al XVII-lea.
Face parte din ordinul Galinaceelor, familia Phasianidae. Fazanul de vânatoare cum îl numim este astazi o încrucisare între subspeciile caucazian(colchicus), gulerat(torquatus), mongolic si tenebros. Ca si talie este putin mai mic decât gaina domestica. Dimorfismul sexual este foarte tare evidentiat.
Cocosul este frumos colorat, capul si gâtul de un albastru-verzui metalic, corpul de o nuanta brun-rosiatica cu pete negre si în care apar forme albicioase ca si o ancora. Penele din jurul urechilor sunt prelungite si putin ridicate în sus ca si niste cornite. Obrajii, goi ,cu pete rosii stralucitoare. Coada lunga de obicei mai mare ca si jumatate din lungimea corpului este formata din 18 rectrice suprapuse. Picioarele sunt cenusii pintenate. Femela este mai mica decât masculul, culoarea principala fiind brun-galbuie, în jurul ochilor culoarea fiind roz-alburie. Coada este mult mai scurta decât la cocos. Picioarele sunt brun-surii. Tineretul înainte de napârlire seamana la penaj cu gaina.
Fazanul este o pasare poligama, fiecare cocos având 5-6 gaini. Perioada de împerechere începe de pe la sfârsitul lunii martie începutul lunii aprilie. Cuibul este destul de rudimentar fiind o captuseala din frunze si iarba uscata la adapostul vreunui tufis sau buruieni dar si prin fânate. Clocitul efectiv începe prin luna aprilie si continua în mai, ponta fiind de 8-15 oua verzui si brun-masliniu. Incubatia dureaza 23-25 de zile. Puii parasesc cuibul imediat ce s-au uscat iar la îndemnurile mamei, care se ocupa exclusiv de cresterea puilor, încep sa ciuguleasca hrana. Dupa aproximativ doua saptamâni le apar penele iar la 4-5 saptamâni sunt zburatori, dar ramân cu mama lor pâna spre toamna.
Se hraneste cu tot felul de graunte, seminte, fructe salbatice(porumbele, vâsc, ghinda, jir), muguri dar si cu hrana animala, indispensabila puilor, ca si insecte, viermi, oua de furnici, moluste, râme si chiar mici rozatoare, sopârle, prin modul de hranire fiind omnivor.
Glasul masculului este destul de sonor, ragusit si aspru. La ridicarea în zbor produce un strigat exploziv si puternic.
Traieste atât la câmpie cât si în regiunile deluroase, în tinuturi unde se gasesc si desisuri, boscheti,spinarii, stufarii dar si luminisuri, în vecinatatea terenurilor agricole si unde nu lipseste apa.
Toate rapitoarele cu par si pene precum si câinii vagabonzi si pisicile hoinare sunt dusmanii fazanului.
Iarna reactioneaza foarte bine la hrana complementara.
Fazanii se adapteaza destul de usor si în captivitate, ceea ce face ca prin cresterea artificiala sa se ajunga la rezultate foarte bune pentru popularea terenurilor de vânatoare. Captivitatea îndelungata îl slabeste.
Este o fire vagaboanda, stabilindu-se în locuri unde are conditii favorabile de trai. Este foarte rezistent la frig uscat, fara zapada. Pe zapada mare se îmbolnaveste datorita faptului ca sta cu pieptul în nameti. Ziua o petrece mai mult prin desisuri, dimineata si spre seara iese prin holde si porumbisti dupa hrana. Cocosii înopteaza în marea majoritate pe craci, iar gainile mai mult pe sol. În fata amenintarii se ascunde sau daca e strâmtorat fuge cu o iuteala uimitoare. Când este surprins în ascunzis se ridica într-un zbor iute si zgomotos.
Perioada de vânatoare este 1 octombrie-28 februarie. Se vâneaza cocosii pentru a ameliora proportia între sexe. Metodele cele mai cunoscute de vânatoare sunt la bataie cu gonaci sau la picior cu câinele prepelicar, de altfel si cea mai spectaculoasa. Munitia recomandata este alica de 3 mm.
Datorita adaptabilitatii sale la cresterea artificiala, si degradarii tot mai accentuate a biotopurilor potârnichii, indiscutabil se pare a fi cea mai de viitor specie de vânat cu pana.

autor, tristan

Tags:

50 Replies


Lasa un raspuns

Trebuie sa fiti autentificat ca sa puteti lasa un comentariu.