porumbel gulerat1

Dintre toate reprezentantele familiei Columbidae, porumbelul gulerat sau porumbelul popesc  este cel mai mare si mai raspandit. La noi in tara este o pasare mai putin vanata, spre deosebire de unele tari europene unde deschiderea sezonului declanseaza o adevarata exuberanta. Este o pasare a tuturor contrastelor: daunatoare, in Regatul Unit unde se pun premii pe capete de pasare, deoarece fac pagube mari campurilor cerealiere sau mistica in Franta unde se crede ca de pe masa Sf. Hubertus nu lipseau niciodata porumbeii rumeniti in frunza de cicoare. La noi in unele zone ale tarii exista credinta conform careia cantecul sau putin taraganat pe ‘ r ‘ ar insemna in traducere ‘lucru rau’. Mai are si alte denumiri prin popor, precum porumbel salbatic, hulub mare, gulub, golamb cu guler.

Este o pasare frumoasa ca aspect, cantarind aproximativ 500 g. Are un penaj de culoare cenusiu-albastrui, specific fiind cele doua pete alungite de culoare alba de o parte si de alta a gatului, asa numitul ‘guler’ de unde si denumirea, precum si o dunga alba pe marginea aripii,mult mai vizibila in timpul zborului. La exemplarele tinere de pana la un an lipseste gulerul alb de pe gat. Pasari monogame,unde perechile se formeaza pe viata, sunt un extraordinar exemplu de fidelitate,in caz de pierdere a perechii celalalt sot refuza mancarea timp de cateva zile stand abatut si ‘guruind’ de unul singur pe o craca de copac.

Pasare migratoare, la noi in tara fiind oaspete de vara, sosind inca de pe la sfarsitul lui februarie, grosul speciei sosind pe la jumatatea lunii martie. Migratia spre sud are loc prin luna octombrie sau chiar mai tarziu in functie de capriciul anotimpului de toamna. Sunt pasari foarte sociabile, formand adeseori stoluri formate din sute de exemplare. Are un zbor caracteristic, batand des din aripi si producand un fel de suierat,viteza fiind una deosebita avantajata si de forma mult ascutita ale aripilor. Cuibareste in paduri incepand de la cele de campie pana la cele din zona alpina a bradului. Isi face un cuib rudimentar, adeseori cuiburi parasite ale altor vietuitoare, in care depune doua oua, clocite fiind de ambii parinti. Incubatia dureaza 15-17 zile, dupa care ies puii complet orbi la iesirea din gaoace, acoperiti de un puf galbui. Puii sunt hraniti timp de trei saptamani de catre parinti cu un fel de ‘lapte’ secretat de gusa adultilor, apoi cu graunte si seminte inmuiate tot de catre gusa parintilor. Dupa trei saptamani pot sa zboare la inceput in jurul cuibului apoi isi iau zborul definitiv formandu-se adeseori stoluri de marimi mici doar din tineret asa zis’vagabond’. Depune doua ponte pe an, rar trei datorita distrugerii premature a celorlalte  si aproape intotdeauna in alt cuib.

Porumbeii popesti se hranesc cu graunte, seminte, parti de frunze, muguri, insecte si larve. Nu au obiceiul de a scormoni pamantul cu ghearele in cautare de hrana. Au obiceiuri bine stabilite, dimineata si seara iesind la hranire, adeseori in acelasi loc timp de cateva zile, daca nu sunt conturbati, pe timpul zilei adapostindu-se la racoare si adapandu-se in balti si paraie mici. Are o mare placere de a se scalda in balti mici, nerefuzand chiar sa stea in fata ploilor marunte.

Dusmanii traditionali sunt rapitoarele cu pene precum si jderii si pisicile salbatice.

Metodele de vanatoare sunt: panda la locurile de trecere inspre zonele de hrana sau dormit, apoi ademenirea masculului cu fluieratoarea. Cea mai spectaculoasa metoda este cea de panda la locurile de hrana, cu folosirea atrapelor dupa o buna observatie in prealabil a locurilor de aterizare preferate. Vanatorul camuflat bine se ascunde in apropiere dupa  instalarea atrapelor de obicei pe brezdele lasate in urma combainelor sau coaselor mecanice si asteapta sosirea porumbeilor. Este metoda care da cele mai bune rezultate si satisfactie. De luat in seama este tactica lor de a-si trimite un porumbel avangardist inainte de lasarea la locul de hrana. De obicei aceste face un ocol deasupra locului apoi se aseaza pe un copac inalt sau fire de inalta tensiune,urmand ca dupa sosirea stolului sa stea de paza pe rand. Daca se observa si locurile de adapat se poate sta si acolo la panda la orele amiezii. Referitor la atrape putem spune ca se folosesc o gama variata de la cele de plastic sau porumbei impaiati pana la dispozitive de miscare a aripilor sau tija cu morisca.

Fiind o pasare destul de rezistenta  se trage cu cartuse de 3 mm.

Perioada de vanatoare este 15 august-28 februarie

Pentru cei mai neincrezatori, o iesire in calea guleratilor, printre mult mai gustatele vanatori cu cainele, merita incercata si doar de dragul unei astfel de vanatori, una aparte.

Autor, tristan