Vanatoare in Romania

vanatoare pentru vanatori, vinatori pentru vinatoare
Articolul precedent:   Articolul urmator:

STURZUL DE VÂSC (Turdus viscivorus)

“Inter aves turdus, si quis me judice certet

Inter quadrupedes, mattea prima lepus”

( Martial)

… Preferintele. Romanii cu ale lor, noi urmasii, cu ale noastre. Ramâne fiecare sa decida. Cert este, însa ca sturzii sunt un vânat apreciat de foarte putini dintre vânatorii români, si sigur, pe nedrept.

Sturzul de vâsc (Turdus viscivorus) face parte din ordinul Passeriformes, familia Turdidae, genul Turdus. Popular se mai numeste sturz mare, brebene sau brebeneac.

Este cel mai mare dintre toate speciile reprezentate la noi în tara. Partea superioara a corpului gri-masliniu deschis, partea de dedesubt este alba, iar pe piept si pe grumaz este puternic pigmentat cu pete de culoare brun-negricioase triunghiulare pe un fond gri deschis spre galben. Partea inferioara a aripii este alba iar penele rectrice externe au marginile albicioase.

Specie sedentar-eratica. Iarna se aduna în stoluri, de dimensiuni mai mici decât fratele sau cocosarul, fiind si mult mai prevazator.Prefera pentru clocit padurile de foioase din zonele subcarpatice si din zona de câmpie, dar cloceste frecvent si în zonele montane unde preferinta se pare a fi, padurile de molid. La constructia cuibului  are predilectie pentru copacii mai batrâni din padurile rare sau situati la margini de poieni si padure, pentru a avea teren deschis la procurarea hranei, sau pur si simplu prin parcuri si gradini mari. Cuibul este construit din ramurele, radacini, paie uscate, toate întarite cu lut, iar interiorul captusit cu ierburi fine. Depune 4-5 oua verzui-albastre pistricate cu pete brune. Incubatia dureaza 13-14 zile.  Depune doua ponte pe an, prima prin luna aprilie si a doua în iunie. Puii, nidicoli, parasesc cuibul dupa doua saptamâni, stând în preajma acestuia înca 5-6 zile, dupa care devin independenti cautându-si singuri hrana.

Hrana consta în insecte, melci, larve exclusiv pe perioada cât acestea se gasesc, dupa care consuma apoi fructe si bobite de maces, porumbar, iedera, preferând însa cele de vâsc.

Glasul sau este asemanator cu al mierlei, dar mai putin melodios, în fraze mai scurte si mai tânguitor. Strigatul caracteristic, este sonor , si se poate reda în silabele:”trrre” sau un fel de cârâit “crrr-crrr-crrr”.

Cel mai dezvoltat simt este cel al vazului.

Sperios, el devine totusi agresiv în preajma rapitoarelor.

Metodele de vânatoare sunt cele la picior în lungul tufarisurilor si spinaraiurilor cu bobite, cu chematoarea sau la pânda în locurile de pasaj. Fiind o pasare destul de precauta, vânarea sa nu este o treba usoara, preferându-se adapostirea în locuri bine camuflate, dar bineînteles ca mai spectaculoasa este metoda la picior, aici punând la încercare si rapiditatea tragatorului.

Perioada de vânatoare este 1 septembrie-28 februarie.

Munitia folosita este cea de 1,7-2 mm, cu o încarcatura între 28-32g.

Cei care îndragesc acest tip de vânat, au o alternativa viabila de vânatoare, mai ales spre sfârsitul sezonului când la multe alte specii deja s-a facut închiderea, cele patru tipuri de sturzi fiind  într-o îmbucuratoare expansiune teritoriala si crestere numerica, iar expeditiile la sturzi nu se lasa cu nimic mai prejos decât cele la porumbei, de exemplu.

Autor, tristan

Tags:

No Replies

Va invitam sa va spuneti parerea mai jos!


Lasa un raspuns

Trebuie sa fiti autentificat ca sa puteti lasa un comentariu.