Vanatoare in Romania

vanatoare pentru vanatori, vinatori pentru vinatoare
Articolul precedent:  

TURTURICA (Streptopelia turtur)

turtutica1

Denumita si turturea, turtura ori turtureana, turturica este o pasare migratoare ce face parte din familia columbidelor, ordinul columbiformelor. Se regaseste in Africa de Nord, Asia de Vest si in mai toata Europa, exceptand Scandinavia si Irlanda. In Romania este oaspete de vara, sosind in aprilie si plecand in septembrie. Pasajul maxim este in prima parte a lunii septembrie cand turturicile pleaca sa ierneze in Africa Centrala.

Exista identificate patru subspecii de turturica:

-          Streptopelia turtur turtur (Linnaeus, 1758) subspecia tipica, raspandita in Europa, nordul Rusiei, Asia Mica, insulele din Marea Mediterana, Madeira și Insulele Canare.

-          Streptopelia turtur arenicola (Hartert, 1894) este raspandita in Africa de Nord, Asia Centrala, vestul Chinei, Mongolia, Iran, Irak și Afganistan.

-          Streptopelia turtur hoggara (Geyr von Schweppenburg, 1916) este raspandita in Hoggar, Tibesti, munții din Algeria, Niger și Ciad.

-          Streptopelia turtur rufescens (C. L. Brehm, 1855) este raspandita in Valea Nilului, Egipt și in unele oaze din Libia.

Turturica are un colorit ce o face greu de confundat. Capul este gri-cenusiu. Spatele, remigele terțiare și tectricele au o culoare cafeniu-roșie, dar cu centrul penelor negru, dand acestei parți un aspect solzos. Parțile laterale ale gatului au dungi albe și negre repartizate în 3-4 rânduri. Gatul și pieptul sunt roz-violaceu sau cenușiu. Abdomenul și restul parții inferioare sunt albicioase. Coada este lunga, rotunjita, neagra, avand marginile albe. Ochii galbeni sunt înconjurati de un inel roșu. Ciocul este brun. Picioarele sunt roșu-vișinii.

turturica2

Turturica prefera regiunile de campie si deal, bogate in paduri, desisuri si boscheti, care au apa in apropiere. Este o fire mai prudenta, astfel ca foarte rar poate fi vazuta in zone urbane.

Turturica este o pasare nesociabila, monogama, traind toata viata in pereche. Formeaza stoluri toamna cand se hraneste in culturile de floarea soarelui si in perioada migratiei.

Hrana turturicii consta in cea mai mare parte din seminte, in special de fumarite. Spre sfarsitul verii turturica mananca cu placere seminte de floarea soarelui sau mei. Turturica frecventeaza cu regularitate locurile de hranire si zonele unde bea apa, astfel ca vanarea lor in cadrul acestui pasaj apare ca fiind destul de usoara, daca le cunoastem obiceiurile. In proportie mult mai mica mananca si insecte ori moluste, inghitind si mici pietricele pentru usurarea digestiei.

Glasul turturicii este “rrrr”-it prelungit. Zborul este rapid, fiind destul de greu de vanat din acest punct de vedere.

Principalii dusmani ei turturicilor sunt pasarile de prada, precum ulii, dar si cotofana ori gaita care le mananca oule sau puii abia eclozati.

Turturica depune in a doua parte a lunii mai si inceputul lunii iunie de obicei doua oua, intr-un cuib situat in arbusti, la 1-2 metri de sol. Uneori turturicile depun si a doua ponta, in septembrie, dar puii insuficient dezvoltati pentru migratie sunt cel mai adesea abandonati. Ouale sunt clocite 14-16 zile, atat de mascul cat si de femela. Puii eclozati sunt nidicoli si raman in cuib sau in apropierea acestuia cca 18-21 zile, pana se acopera complet cu pene, fiind apoi apti de zbor.

Sezonul de vanatoare la turturica este 15 august-28 februarie, folosindu-se arma cu tevi lise si alice de 2-2,5 mm, fiind apreciata de vanatori pentru carnea gustoasa.

Autor, claudiu

Bibliografie:

-          Wikipedia

-          N. Selaru – Manual pentru examenul de vanator

-          M. Bodea, A. M. Comsia, V. Cotta s.a. – Vanat si vanatoare

54 Replies


Lasa un raspuns

Trebuie sa fiti autentificat ca sa puteti lasa un comentariu.